Am cunoscut-o anul trecut pe final de septembrie, la Targul International de Carte "Bok and Bibliotek" de la Gšteborg, Suedia, in cadrul marii petreceri pe care oficialitatile orasului o dau anual in onoarea participantilor la Targ.
Am stat vreme de vreo jumatate de ora la aceeasi masa, la care se mai aflau Mircea Cartarescu, Horia-Roman Patapievici, Claudiu Komartin, Ioan T. Morar, prilej nu atat de a discuta cu Herta Muller, actuala Doamna Nobel, cat de a observa ca nu parea nici pe departe atat de radicala pe cat ne priveste din unele fotografii. Dar radicalismul caracterizeaza si viata, si opera ei.
In motivatia sa, Comitetul Nobel afirma ca a acordat Premiul Nobel pentru Literatura pe 2009 Hertei Muller pentru ca, "prin concentrarea poetica si prin franchetea prozei, zugraveste imaginea celor deposedati".
Pentru o mai limpede imagine asupra cartilor ei, trebuie spus ca, desi acestea, cu exceptia celei dintai, "Niederungen" ("Tinuturile joase"), 1982, au fost publicate in Germania, care a si nominalizat-o la Nobel de trei ori, isi au temeiul in trecutul romanesc al autoarei. Sa luam, spre exemplu, cele trei carti publicate in limba romana de Editura Polirom. Cel mai recent este "Animalul inimii" (aparut in 2006, in traducerea Norei Iuga): "Am scris aceasta carte in memoria prietenilor mei romani care au fost ucisi in timpul regimului Ceausescu. Am simtit ca este datoria mea sa fac asta" (Herta Muller). In completare, Nora Iuga adauga: "Fiecare carte a acestei scriitoare germane nascute in Banatul romanesc poarta amprenta terorii secrete care nu poate fi stearsa din memoria ei.
In cartile Hertei Muller, Securitatea nu este doar o institutie represiva, ea imbraca toate aspectele raului uman: de la umilinta si hartuire pana la frica, tortura si moarte". Volumul "Regele se-nclina si ucide" (aparut la Polirom in 2005, traducere si note
