La 63 de ani, bărbatul se antrenează cot la cot cu elevii săi. Deşi are 30 de ani de karate, Doru Botez nu are de gând să renunţe la acest sport.
Doru Botez este unul dintre veteranii artelor marţiale din România. Anii care s-au rostogolit peste el au fost blânzi, sensei fiind aproape la fel de vioi ca în urmă cu trei decenii, când s-a apucat de karate.
„În 1977 am început să practic artele marţiale. Primul meu mentor a fost Viorel Burlan, căpitan de aviaţie. Doar un an m-am antrenat cu el pentru că a fost transferat în alt judeţ“, îşi aminteşte sensei. Chiar dacă a rămas fără antrenor, Botez nu s-a descurajat. Cu mari dificultăţi a reuşit să-şi procure un manual de karate în limba română şi alte două în limba engleză. „Am început să învăţ karate din cărţi. Nu a fost uşor, dar la ce dorinţă aveam de a-mi urma visul, nici greu n-a fost“, spune veteranul karateka.
Supravegheat
de Securitate
Încă de la primele antrenamente, Doru Botez a intrat în atenţia ofiţerilor de la Securitate. Artele marţiale erau interzise pe vremea comuniştilor, care vedeau în acest sport o ameninţare pentru siguranţa statului. „M-au chemat şi pe mine de vreo două ori la interogatoriu. Mi s-a întocmit chiar un dosar, pe care am avut ocazia să-l studiez în 1990. Avea peste 200 de file. Din câte am citit, se încerca implicarea mea într-o aşa zisă «organizaţie teroristă sârbeasc㻓, adaugă sensei Botez.
Deşi era conştient că îşi riscă libertatea, Doru Botez nu a renunţat la karate. Ca o măsură de precauţie, şi-a mutat doar locul de antrenament. Nu mai mergea în sala de sport, preferând antrenamentele în parcul central din Bacău, pe malul Bistriţei sau în subsolul blocului unde locuia.
Co-fondatorul Federaţiei Române de Arte Marţiale
După decembrie 1989, primul impuls al lui Doru Botez a fost să strângă rând
