Dacă-l veţi întreba pe Mugur Isărescu, care a preluat (şi a păstrat) conducerea BNR la scurt timp după Revoluţie care au fost cele mai dificile momente din ultimii 20 de ani, în mod sigur va menţiona şi criza financiară din ’98, când România a fost la un pas de incapacitatea de plată. Isărescu susţine că vina pentru această situaţie a aparţinut şi Fondului Monetar Internaţional - care a experimentat un nou tip de programe pe ţările cu probleme de finanţare, prog

Dacă-l veţi întreba pe Mugur Isărescu, care a preluat (şi a păstrat) conducerea BNR la scurt timp după Revoluţie care au fost cele mai dificile momente din ultimii 20 de ani, în mod sigur va menţiona şi criza financiară din ’98, când România a fost la un pas de incapacitatea de plată.

Isărescu susţine că vina pentru această situaţie a aparţinut şi Fondului Monetar Internaţional - care a experimentat un nou tip de programe pe ţările cu probleme de finanţare, program care s-a dovedit un eşec, şi agenţiilor de rating care au catalogat România ca fiind aproape în incapacitate de plată.

Cum arăta peisajul economic în ’98-’99? Scădere economică (3,2% în 1999), inflaţie de peste 50% (54,8% în 1999), într-o economie în care sectorul public avea încă un rol important (40% din PIB). În plus, în 1998, Banca Naţională a „moştenit” un gol de balanţă de 888 de milioane de dolari de la BRCE (predecesorul Bancorex). Iar în 1999, statul a fost nevoit să preia datoriile Bancorex şi Băncii Agricole.

Bomboana de pe colivă a fost însă datoria externă: România avea de plătit în 1999 rate de 2,8 miliarde de dolari. Şi asta în condiţiile în care intrase în acel an cu rezerve valutare de doar 1,35 miliarde de dolari, iar de la rezerva BNR ar fi trebuit să fie plătiţi 1,7 miliarde de dolari. Se adăuga la această sumă efortul sectorului public (ministerul de finanţe), doar plata dobânzilor la datoria publică