Scrie poezii şi epigrame în fiecare sâmbătă în „Cuiul lui Pepelea“ şi a scos cinci volume extrem de apreciate de critici. Aurel Borgovan s-a născut în localitatea Şieuţ. Deşi nu avut o copilărie fericită şi mereu a primit lovituri de la viaţă, a găsit întodeauna puterea de a scrie poezii. „Copilăria mea a fost foarte grea. M-am trezit în perioada Primului Război Mondial. Auzeam zi  şi noapte tunurile şi bombele, trebuia să ne camuflăm geamurile. Mi-am văzut părinţii bătuţi de hortişti, forţaţi la munci. Am trecut prin multe schimbări“ povesteşte poetul. Aceste lucruri nu l-au împiedicat însă să-şi exercite talentul şi înclinaţia spre literatură. Aşa că după terminarea şcolii primare colabora deja  la câteva reviste umoristice printre care şi celebra „Urzica“.

Întâlnirea cu Sadoveanu

 Din dorinţa de a se apropia şi mai mult de lumea scriitorilor de atunci dar fiind şi îndrăgostit de poeziile lui Nicolae Labiş, Aurel Borgovan i-a scris marelui poet o scrisoare. Scrisoare care a primit imediat răspuns. „Am găsit adresa marelui Nicolae Labiş într-o revistă şi i-am scris o scrisoare. Acesta mi-a răspuns. Mi-a spus că dacă nu ar fi simţit că am talent nu mi-ar fi raspuns. Aşa ne-am împrietenit şi am reuşit să ne şi întâlnim de câteva ori. Tot prin intermediul lui l-am cunsocut pe marele scriitor Mihail Sadoveanu. La vremea aceea, scriitorii erau foarte respectaţi. Întâlnirea mea cu Sadoveanu a avut loc la Câmpina“ povesteşte poetul. Aurel Borgovan s-a simţit atât de apropiat de Nicolae Labiş. Poetul bistriţean crede chiar că moartea acestuia nu a fost un accident. „Eu cred că Nicolae Labiş a fost împins sub roţile tramvaiului, nu a fost un simplu accident. Cineva a vrut să scape de el“, povesteşte Borgovan cu tristeţe.

Pasiunea pentru scris

Aurel Borgovan a terminat facultatea de horticultură şi toată viaţa a lucr