Cuvântul „miner” are pentru români o însemnătate specială. Nu denumeşte o simplă profesie, ci este un termen sinonim cu „dramă”. Asta pentru că începuturile democraţiei în România post-decembristă s-au făcut cu bastonul de miner. Primul deceniu al perioadei de după 1989 a fost presărat cu dezlănţuiri ale minerilor din Valea Jiului, care au instaurat panica printre români. Prima şi cea mai brutală mineriadă avut loc chiar în vara lui ’9

Cuvântul „miner” are pentru români o însemnătate specială. Nu denumeşte o simplă profesie, ci este un termen sinonim cu „dramă”. Asta pentru că începuturile democraţiei în România post-decembristă s-au făcut cu bastonul de miner. Primul deceniu al perioadei de după 1989 a fost presărat cu dezlănţuiri ale minerilor din Valea Jiului, care au instaurat panica printre români.

Prima şi cea mai brutală mineriadă avut loc chiar în vara lui ’90. România nu terminase încă de numărat victimele Revoluţiei din 1989, când minerii de la Petroşani, în frunte cu Miron Cozma, au venit la Bucureşti să facă ordine printre intelectualii care „luptau împotriva democraţiei”. Preşedintele Ion Iliescu le-a mulţumit muncitorilor din Valea Jiului pentru intervenţia „în favoarea” democraţiei.

Mineriada din 1990 a avut un colosal impact negativ asupra imaginii României în străinătate şi a însemnat şi ratarea unui start bun al democraţiei.

Miron Cozma revine

Următoarea mineriadă avea să aibe loc la scurt timp: septembrie 1991. Acelaşi Miron Cozma, aceiaşi mineri de pe Valea Jiului. De data aceasta, „ortacii” cer demiterea primului ministru. După ce este atacată clădirea Guvernului în data de 26 septembrie, cabinetul Petre Roman îşi dă demisia. Lucrurile nu se opresc aici. Minerii pătrund în sala de şedinţe a Camerei Deputaţilor, cerând şi demisia lui Ion Iliescu, însă, după o sesiune de negocieri, aceştia se întorc acasă.

Ultim