La Portile de Fier, pe malul sarbesc al Dunarii, in primavara anului 1940, cand a inceput dezghetul, mai multi busteni au cazut in apa, iar viitura dezlantuita i-a dus la vale. Un bustean a lovit cu putere malul si a scos la iveala fundatiile mai multor case care pareau facute din piatra. Localnicii, impresionati de cele vazute, au anuntat autoritatile. Vartejul razboiului, care se apropia necrutator, i-a facut pe oameni sa uite pentru o vreme de lumea care astepta sa fie readusa la lumina
Tartaria inaintea Sumerului
Doua decenii mai tarziu, in vremuri de pace, lumea arheologica a fost martora unei descoperiri senzationale. Era in 1961, iar stirea nu a venit, asa cum se intamplase pana atunci, din Egipt sau Mesopotamia, ci din Romania. Pe malul raului Mures, langa satul Tartaria, au fost gasite trei tablite de lut, pe care se puteau observa niste semne misterioase. Dupa doi ani, arheologul Nicolae Vlassa a publicat o lucrare in care afirma ca semnele de la Tartaria se aseamana cu scrierea sumeriana. Noutatea, care avea sa schimbe istoria scrisului, era ca tablitele de la Tartaria erau cu 2 000 de ani mai vechi decat cele din Sumer, locul aparitiei primei scrieri din lume.
Supozitia arheologului roman a fost contestata de sumerologul german Adam Falkenstein (1906-1966) si de arheologul M. S. Hood, insa a fost sustinuta, preluata si dezvoltata de oameni de stiinta din intreaga lume, printre care ii amintim pe: Marija Gimbutas (de la Universitatea Harvard si UCLA), Milton McChesney Winn (de la UCLA, Statele Unite ale Americii), Radivoje Pesic (1931-1993) si arheologul german de origine iugoslava Vladimir Milojicic (1918-1978).
Curajul lui Nicolae Vlassa i-a impulsionat si pe arheologii iugoslavi sa reconsidere teoria colegului lor Miloje Vasic, care, in 1908, descoperise la Vinca, langa Belgrad, obiecte de ceramica pe care se aflau semne
