- Istoric din Cetinje, Muntenegru -

In volumul "O enigma si un miracol istoric: poporul roman ", marele istoric Gheorghe Bratianu demonstreaza cum a fost posibil ca, in urma cu doua mii de ani, din Transnistria pana in Carpati si de acolo pana in Balcani, Pind si Adriatica, sa ia nastere acelasi popor, vorbitor al aceleiasi limbi: poporul roman si limba romana. Fara asemanare in istorie, aceasta etnogeneza i-a uimit pe savantii europeni care, negasind explicatia "iederii " romanesti intinse ca un imperiu pe aproape un milion de kilometri patrati, s-au multumit s-o numeasca o "enigma si un miracol ". Decupand din acest imens spatiu Peninsula Balcanica, gasim aici o adevarata "mare " de romano-vlahi. Pana in secolul al VII-lea d.Chr., ei au trait ferice. A avut loc insa invazia slava, iar marea edenica a romanilor a fost greu tulburata. Sarbii si bulgarii au reusit sa distruga in mare parte tesatura latina a Peninsulei, asimilandu-i pe cei mai multi dintre romani/aromani cu forta sau impingandu-i in munti si vai izolate. Astazi, doar in nordul Greciei se mai pot auzi glasuri "ramanesti "; doar zone din Albania si Macedonia, precum si Timocul bulgaresc si sarbesc (fosta Tribalia) mai pot intretine, in ciuda asupririi jandarmeresti, flacara romanismului. Desi tarile din fosta Iugoslavie au fost intemeiate pe croiala vlaha, doar in Serbia mai exista vlahi/romani in carne si oase. In Bosnia, Hertegovina, Muntenegru si Croatia, exista ceva mai multa bunavointa pentru elementul latin, desi teoria panslavista, cum ca vlahii erau "sarbi saraci coborati din munti ", sta inca la vedere in carti si reviste. Chiar daca in aceste tari nu mai exista vlahi recunoscuti ca atare, exista totusi ceva: legendele lor, bisericile, toponimele si obiceiurile ciobanesti, catunele si cimitirele intemeiate de ei, locurile sacre de rugaciune din munti, amintirea lor inca vie.

Por