Săptămâna trecută vă împărtășeam primele mele impresii legate de viața unui elev francez. Eram încântată, veselă și curioasă. Primul efect al acestui "șoc cultural" a fost să realizez că se poate și altfel. Dacă nu am accentuat decât ideile de moment ori dacă nu am reușit să exprim consecințele acestei schimbări "de tranziție" nu înseamnă ca nu am gândit-o.
Sunt mulțumită de faptul că îmi reprezint liceul și de faptul că munca de la școală a dat roade. În spatele oricăror nemulțumiri, școala românească m-a sprijinit, și cred că orice elev român cu cunoștințe medii s-ar descurca la orele de limba engleză, franceză, literatură ori istorie. Într-adevar, noi suntem mai ambițioși și avem profesori care lucrează serios cu elevii interesați, în timp ce mulți dintre elevii francezi se rezumă doar la materia principală, neavând contact cu alte activități extrașcolare. În schimb, analizând rapid stilul francezilor, mi-ar plăcea să împrumutăm mai mult din viața lor culturală. Majoritatea colegilor mei temporari cântă la un instrument sau practică un sport. Fie că e vorba de fotbal, echitație sau înot, fiecare are o pasiune pentru timpul liber, mulți dintre ei făcând chiar performanță. Asta apreciez la ei, își organizează timpul liber într-un mod mult mai profitabil pentru propria personalitate. Câți dintre noi practică un sport în afara școlii ori câți dintre noi sunt capabili să prezinte celorlalți o expoziție ori un concert ? Și mă întreb dacă nu ne lipsește oare un echilibru, un nivel de satisfacție generală, un mod atent de a se exprima și a gândi.
De asemenea, nu multe licee românești au parteneri europeni. Liceul meu este una dintre fericitele excepții, dar sunt convinsă că mai mulți elevi ar trebui să aibă acces la acest tip de experiență europeană, având în vedere că suntem bine pregătiți și că profesorii de limbi străine îi susțin pe elevii român
