- Diverse - nr. 396 / 10 Octombrie, 2009 Nucul Cand creste de la sine, nucul nu rasare niciodata in padure sau alaturi de alti copaci. E pururea singur si suveran, intr-un mijloc de camp, intr-un ochi de gradina sau pe marginea unui drum. Independenta lui seamana cu aceea a zeilor: cine ii incalca teritoriul moare. De aici, si credinta ca nu e bine sa dormi sub un nuc. Adevarul este ca nucul emite o energie coplesitoare, pe care o emana din trunchi si din ramuri, din frunzele sale, ce au un miros ce nu poate fi comparat cu nimic. Fructul lui, nuca, verde si amara pe dinafara, este dulce pe dinauntru, iar miezul ei are forma de creier: organul care ii permite omului sa se diferentieze de grup, pentru a-si castiga autonomia. Virtuti tamaduitoare Nucul este copacul care ne incurajeaza sa ne urmam ritmul propriu de viata si necesitatile intime, pentru a ne dezvolta simtul independentei si al responsabilitatii. Adevarata independenta provine din interior, din clipa in care ne confruntam intr-o maniera responsabila cu ceea ce suntem cu adevarat. Aceasta capacitate de a sti cine suntem si ce putem ne deschide portile libertatii interioare. De acolo si pana la asumarea destinului e doar un pas. * schimbarea perspectivei asupra muncii: pentru majoritatea oamenilor, munca este o cazna, pe care trebuie s-o suporte pentru a-si putea satisface nevoile materiale. Nucul ne ajuta sa intelegem relatia aceasta pe un plan mai larg. Ocupatiile noastre profesionale sunt expresia participarii la mersul inainte al lumii. Nici un alt arbore, precum nucul, nu ne poate ajuta sa ne eliberam energiile necesare pentru a ne schimba perspectiva asupra muncii si pentru a fi pregatiti in fata schimbarilor; * asumarea emotiilor: emotiile care ne paraziteaza, adesea, relatiile cu ceilalti oameni provin, de multe ori, din situatii care se repeta invariabil: emotii la examene (desi am mai dat), in