Scriitoarea povesteşte experienţa dureroasă de a fi respinsă şi de societatea românească, şi de cea germană. Herta Müller consideră că este invitată rar în România, pentru că a făcut declaraţii incomode despre situaţia din ţara noastră. Vezi aici conferinţa de presă a Hertei Muller. Marika Griehsel: Scrieţi în germană şi aţi spus că scrisul este foarte important pentru dvs. şi pentru viaţă...

Herta Müller : Ei bine, scrisul era singurul loc unde puteam fi eu însămi, deoarece eram într-odictatură. Dar atât de important n-a fost, pentru că am şi lucrat - atunci când găseam un post... Am fost dată afară de peste tot. Am fost şicanată constant prin audieri şi filaj, aşa încât nici nu-mi mai venea să scriu câteodată. Ţara era atât de săracă, am văzut atâta nefericire, că mă gândeam că n-am ce căuta în această lume.

Citiţi şi:

Herta Müller, de la reduceri la bestsellerTimişoara: Colega de clasă a Hertei Muller îşi aminteşte că scriitoarea era foarte ordonatăAmericanii încep să devină interesaţi de opera Hertei MullerHerta Muller: "Dictatura m-a determinat să scriu"Ceauşescu a vândut un Nobel

În 1987 aţi plecat în Germania. Totuşi, scrieţi mult despre România. De ce?

Deoarece cred că literatura este acolo unde este greutatea şi am trăit peste 30 de ani în această dictatură. Nu eu am ales tema, ci ea mă tot caută pe mine. Tot n-am scăpat de ea şi trebuie să scrii despre ce te preocupă constant.

Cărui public vă adresaţi?

Eu am scris întotdeauna pentru mine, pentru a-mi clarifica unele lucruri, pentru a înţelege într-un mod interiorizat ce se întâmplă cu mine. Am venit dintr-un sat foarte mic în oraş şi au fost multe rupturi. Apoi, făceam parte din minoritatea germană. Am avut conflicte cu minoritatea germană, care m-a excomunicat atunci când am scris prima carte despr