Interviul acordat de ambasadorul SUA, Mark Gitenstein, şi soţia sa, Libby, continuă cu discuţia referitoare la reforma „Obama” a sistemului de sănătate. Sursa: Codrin Prisăcaru

Mircea Marian: Domnule ambasador, ce părere aveţi despre Bucureşti?

Mark Gitenstein: Oraşul este fascinant, o combinaţie interesantă de vechi şi nou, de elemente comuniste şi non-comuniste. Pe această stradă, sunt o mulţime de clădiri vechi, frumoase, construite probabil între cele două războaie mondiale, inclusiv această casă. De fapt, această casă este probabil chiar mai veche.

M.M.: Traficul cum vi se pare?

M.G.: Traficul este o problemă şi trebuie să faceţi ceva în acest sens. Dar, ştiţi, o mulţime de oraşe au probleme cu traficul. Eu şi soţia mea, Libby, avem un apartament în Seattle, Washington, unde locuieşte fiul meu, iar traficul acolo este îngrozitor, cu toate sediile centrale ale instituţiilor...

Ioana Lupea: E mai rău ca în Bucureşti?

M.G.: Aproape la fel. Din cauza traficului, Boeing, producătorul de avioane, şi-a mutat sediul central din Seattle în Chicago. Acum încă mai are uzinele acolo, dar sediul central nu mai este în Seattle. Managerii nu mai reuşeau să lucreze. Deci, traficul are tot felul de implicaţii. Am înţeles că aveţi un sistem grozav de transport cu metroul. Libby l-a încercat şi este foarte bun.

M.M.: Mai aveţi rude în România?

M.G.: Nu mai am. Un lucru interesant: e posibil să am rude la Chişinău, unde am văzut pe internet că există persoane cu numele Gitenstein, dar nu am identificat o persoană anume. Singurul pe care îl ştiu este un bărbat din Israel, al cărui tată se numea Gitenstein, care a plecat din Chişinău după război. Dar nu am fost la Chişinău, aşa că nu ştiu. Am fotografii cu rudele: străbunicul meu, Louis Bralower...

Libby Gitenstein: Credem că era