Melancolii de octombrie * Redactorii revistei isi amintesc...
CLAUDIU TARZIU
Oglinda de argint
Toamna nu e doar un anotimp, ci si o poarta in timp, prin care poti ajunge in orice loc si moment al vietii tale trecute... si, cred, viitoare.
La inceputul acestui octombrie, am descoperit ca toamna este o oglinda mare, de cristal, cu rama de argint, acoperita, trei sferturi din an, cu o catifea fina, de culoarea chihlimbarului. E nemiscata in vietile noastre, doar ca se ascunde temporar de ochii muritori. La vremea cuvenita, o mana tainica face sa lunece usor catifeaua, iar dinaintea noastra prinde a straluci pojghita de lacrima inghetata in care fiecare gest, fiecare suras, fiecare miscare a ochiului se reflecta, in chip straniu, nu drept ceea ce este, ci ca secventa de viata de altadata. Ca sa poti privi in ea, trebuie sa-ti iei ragaz, sa te opresti din alergarea cotidiana, sa iesi din transeele unui imediat derizoriu, sa te ridici pe un loc mai inalt decat tine insuti.
Mi-am infipt ochii in oglinda cea mare, precum un pradator inaripat ghearele intr-o apa plina de pesti, decis sa smulg cat mai multe bucurii ale toamnelor mele. Am nevoie de ele ca sa merg mai departe, si-apoi nu stiu cand imi voi mai da ragaz...
Pasi strabatand alei infrunzite, ca printr-o zapada fosnitoare si calda. Ferestre deschise spre curtea copilariei mele, unde castanele cad regulat, una cate una, marcand "secundele" unui alt orologiu.
Fotografia primei zile de scoala, unde eu, stingher in costumul de elev, privesc serios catre aparat, cu o geanta de piele maro in stanga si cu sapca aplecata aproape imperceptibil spre dreapta, pentru a strica simetria. Dealurile blande si vestede ale Tescaniului, ca niste cocoase de camila, de pe care satul pare un joc de copii uitat in atelierul unui pictor, printre tablouri in tonuri de maro, verde si rosu. Dul
