Cei mai mulţi dintre români n-au citit cărţile Hertei Muller. Şi nu i-au cunoscut spaimele. Şi pentru librarii suedezi a fost o surpriză, îşi pregătiseră rafturile pentru alt candidat. După 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului, Securitatea a pregătit o nouă lovitură: Premiul Nobel pentru literatură primit de o scriitoare germană originară din România. Victimă a torţionarilor.

Herta Muller a fost aleasa Nobelului pentru literatură. Herta Muller este săsoaică născută în Banat şi din 1987 trăieşte în Germania. Germania este deci ţara care a primit Nobelul pentru literatură. Emil Hurezeanu spune că România n-are nici un merit pentru acest premiu. Şi Paul Goma, la fel, ceea ce este adevărat. Cărţile autoarei interzise, izgonită din România, povestesc despre suferinţele pe care i le-a produs securitatea. Unul dintre bizonii grei ai Securităţii comuniste, care se mândrea că i-a smuls barba lui Goma, Nicolae Pleşiţă, a murit cu câteva zile înainte ca Hertei Muller să i se acorde marele premiu. Cinic vorbind, acest Nobel i se datorează şi lui. Îi "omagiază" prestaţia. Omagiază opera întregii Securităţi, prezentă în multe coşmaruri şi astăzi. Fără zelul torţionarilor, probabil că Nobelul Hertei Muller ar fi aparţinut numai României.

Anul trecut, scriitoarea, care mai fusese nominalizată pentru Nobel, declara că ar înnebuni dacă ar trebui să trăiască în România. Vorbind în general despre România, este o temă asupra căreia trebuie meditat. Traumele totalitarismului, pe de-o parte, prezentul traumatizant, de alta. Contemporane cu Nobelul Hertei Muller sunt o sumedenie de întâmplări care te fac să-ţi pui întrebarea dacă, având o singură viaţă, merită să trăieşti în România. Cât din realitatea României de azi ar putea răspunde nivelului de interes al juriului de la Stokholm?

România în libertate e profund neinteresantă. Fiindcă, deşi