Răzvan Exarhu: „Ce tipi şi tipe mişto am fost în vieţile noastre anterioare! Ce aventuri, câtă înţelepciune, ce peisaje, ce de bogăţii şi plăceri ne înconjurau!”
Trebuie adăugat că eram, bineînţeles, nişte personalităţi pregnante, că aveam psihologii complexe, poate şi pentru că proveneam toţi din culturi exotice.
Aud din ce în ce mai des femei şi bărbaţi (care se comportă normal în societate, alt - minteri) povestind cu preocupare, cu pasiune şi cu un oarecare sentiment de mândrie despre cine au fost ei în vieţile lor anterioare.
Energia investită în acţiuni de sondare astrologică se arată din ce în ce mai mare, pe măsură ce lumea devine mai pragmatică şi mai tehnologizată, la adăpostul termopanului cu folia de protecţie nedezlipită (după cum se observă în România alăturată). O să râdeţi, aşa cum şi eu am râs la vremea mea, dar şi mie mi-au furnizat nişte surse binevoitoare informaţia că în cea mai apropiată viaţă anterioară am fost un monarh însingurat, desprins de popor, preocupat de chestii profunde şi, normal, necăsătorit.
Partea care mi s-a părut cea mai amuzantă, dacă asta a ajuns amuzamentul în ziua de azi, este aceea că viaţa asta este singura de până acum în care m-am căsătorit. Să mori de râs! După mii de ani de evoluţie spirituală, am reuşit în sfârşit să păşesc în Casa de căsătorii a Sectorului 5, unde o doamnă cu tricolor pe bust m-a admonestat că aveam o şapcă de şmecher veneţian, iar domnul Cătălin Chiriţă in person ne-a înmânat o pungă cu eşantioane de detergenţi pentru tinerii însurăţei. Să nu pui ostaşii credincioşi să le taie capul şi să presare detergent pe rană?!
În loc de smirnă, vin, ulei şi podoabe, iată ce am ajuns să primim în jalnicele noastre vieţi posterioare! Ziceţi şi dumneavoastră, nu e uneori mai bine să faci ce e important de făcut undeva, cândva, la loc sigur, într-o
