Dacii, romanii sau soldaţii Waffen SS din reconstituirile istorice sunt profesori universitari sau cercetători istorici. Pe cai sau bine înfipţi pe picioare, agitându-şi agresiv steagurile şi săbiile, urlând teribil, dacii şi romanii se încing într-o luptă pe viaţă şi pe moarte. Asistenţa, jonglând permanent cu zoom-ul camerelor video, aplaudă la fiecare lovitură decisivă.

Este o scenă tot mai des întâlnită la sărbătorile organizate în oraşele hunedorene. 

Viaţa unei epoci apuse

Puţină lume ştie că dacii şi romanii „renăscuţi” nu sunt nici actori, nici figuranţi. Ei sunt membrii unor organizaţii non-profit formate din specialişti în istorie. Cercetătoarea Angelica Bălos, de la Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional Hunedoara participă întotdeauna la acest tip de manifestări în rol de dacă ce poartă steagul „cap de lup”.

„Acest tip de reconstituiri se numesc reenactment şi au ajuns la noi după ce în occident au devenit deja o tradiţie. Succesul lor este legat de pasiunea celor care participă de a trăi senzaţiile unei bătălii sau a stilului de viaţă specific unei epoci apuse. De aceea, practicanţii de reenactment sunt, ca regulă, specialişti în istorie, profesori universitari sau cercetători”, spune experta. 

La alegere, hitlerişti sau dorobanţi

În funcţie de afinitatea spre o anumită perioadă istorică, ONG-urile specializate în reenactment sunt specilizate să reconstituie diverse epoci.

„În România sunt trupe de reenactment specializate pe Războiul de Independenţă, pe Primul sau pe Cel de-al Doilea Război Mondial. Asociaţia din care fac eu parte se ocupă de reconstituirea perioadei războaielor daco-romane”, a mai spus Angelica Bălos.

O afacere „non-profit”

Prestaţiile de reenactment sunt solicitate de realizatorii de filme istori