Cel mai cunoscut cascador din România nu s-a îmbogăţit din meseria care era să-l coste viaţa. În copilărie, el era pasionat de animale şi nu se gândea că va ajunge să facă acrobaţii în filme. Szobi Czeh spune că trăieşte într-o zi cât alţii într-o viaţă. Oasele i s-au rupt de nenumărate ori, dar a continuat să practice cascadoria, o meserie sinonimă cu riscul. Szobi Czeh a înfiinţat prima şcoală de cascadorie din România şi a inventat cascadorii în premieră mondială pe care colegii de breaslă le realizează astăzi asiguraţi de corzi „şterse“, apoi pe computer.
- Mai este cascadoria o profesie, în România?
- După terminarea Institutului de Educaţie Fizică şi Sport, eu am intrat consilier de lupte la Buftea prin decret guvernamental. Am inventat foarte multe în cascadorie, am făcut cascadorii pe care nimeni nu a avut curajul să le facă. Nemţii m-au desemnat în 1985 cel mai bun cascador din Europa. Ani mulţi am facut legea cascadoriei în Europa. Acum s-a ales praful, parcă nici nu aş fi existat. Cascadori sunt de tot felul, au rămas câţiva bătrâni.
Mulţi aşa-zişi cascadori sunt nişte vagabonzi, ca şi la partide şi ca peste tot. Nu au nicio valoare. E o corupţie extraordinară, se fac contracte în alb, nimeni nu mai face cascadorie adevărată, nu se mai fac antrenamente. Când era ministru Adrian Iorgulescu am fost la el să-i propun să facă ceva pentru acest sector important al cinematografiei. Iorgulescu s-a sculat şi m-a împins afară cu burta. M-a trimis la Senat. Ce să fac bă, la Senat? Nu ştiu de ce nu am trăit pe atunci când duelurile apărau o moralitate, o regulă, o onoare.
- În anii ‘80, v-aţi făcut meseria în Germania. De ce nu aţi rămas acolo?
- Mi-au dat nemţii apartament, mi-au dat tot ce am cerut şi aveam şi satisfacţia că lucram non-stop. Dar mie nu mi-a trecut prin cap să rămân. Nu ş
