Fraţii noştri întru Domnul s-au îmbulzit şi de această dată, în mod organizat şi sistematic, cu ocazia sfinţirii bisericii reconstruite de la Palatul Cotroceni. Ba, dacă ni se permite (şi iată că ni se!), am putea completa prin aceea că, de data asta şi cu această binecuvântată ocazie, iubirea creştinească şi respectul faţă de aproapele, manifestate prin înghionteli, urlete răguşite, spume la gură, vorbit cu precipitaţii şi călcări pe picioare, au atins un nou nivel. Un nivel, fireşte, superior.
A fost frumos c-a venit lumea câtă frunză, câtă iarbă la sfinţirea bisericii cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" din Cotroceni. Inclusiv politicieni, că n-aveau cum să rateze momentu'. Gheorghe Pogea, Toader Paleologu, Anca Boagiu, Neculai Onţanu. Pentru câteva momente, am avut chiar emoţia covârşitoare că uite ce bine e să se roage toţi oamenii împreună, nu contează în ce loc te afli, trăirea e aceeaşi, harul e acelaşi. Că toţi oamenii sunt fraţi cu adevărat, că se iubesc şi că se respectă, că nu vrea unul să fie înaintea altuia.
Pentru câteva momente, am văzut pace pe chipuri şi am avut certitudinea că sunt şi suntem cu adevărat fraţi unii cu alţii. Alţii au devenit mai de mult, convertindu-se. De exemplu, pesediştii Puiu Iordănescu şi Gabi Oprea, care au trecut de la pesedism la pedelism.
Au venit însă alte momente înălţătoare.
Evlaviei i-a luat locul un soi de stare neurologică, bântuită de duhuri rele. Câteva momente sunt suficiente ca să-l transforme pe omul pios într-un disperat de viaţă, gata să ucidă numai să se atingă de Prea Fericitul, gata să-l calce-n pi?cioa?re pe aproapele său numai să ajungă şi la el un strop de agheasmă.
Un ghiont în stomac, o bolboroseală dispe?rată, o privire pe care, dacă şi-ar vedea-o oamenii în momentul acela, te-zero, nu ştim cum ar aprecia-o. Zdronc. "De ce vă înghesuiţi?" "Pentru
