Se împlinesc în decembrie 20 de ani de la "evenimentele din 1989". Revoluţia a existat doar în mintea noastră, a celor puţini care am ieşit în stradă să protestăm, naivi? DAR NU INOCENŢI, majoritatea dintre noi. "Să-i punem pe ăştia să joace într-o revoluţie" a fost ideea, prevestind parcă reality-show-urile de mai târziu. Am fost ca o turmă de animale hămesite - de mâncare, sex, bani, drepturi şi ce mai vreţi voi -, eliberate brusc de stăpâni din ţarc.
Ne-am trezit într-un peisaj ca după bătălie, rătăciţi într-o libertate căreia nu-i înţelegem, deocamdată, sensurile şi rosturile. Din 1989 încoace n-am făcut decât să devorăm, feroce şi monstruos, tot ceea ce era interzis şi brusc disponibil. N-am construit mai nimic ÎN NOI, ÎN MINŢILE NOASTRE. Am produs doar ca să devorăm. Savurăm libertatea de a rânji cu dinţii plini de sânge şi burţile sătule, precum prădătorii după ce au decimat turma de gazele.
În jur, numai gunoaie - resturi de la acest festin animalic. Gunoaie printre "zgârie-norii de Dâmboviţa" şi în parcările pline de maşini scumpe. Şi gunoaiele din mintea noastră care provoacă atâta poluare, la propriu. Singura logică a fost să ne potolim inconştient, animalic, vorace, imensa foame de ORICE: unii, pur şi simplu de mâncare, alţii de droguri, bani, putere şi glorie. Mulţi doar pofta de a face orice.
Puţinii oameni lucizi şi de valoare s-au trezit că trebuie să ducă iar o luptă de supravieţuire de tip gherilă în noua junglă. Sau să emigreze.
Animale de la grădina zoologică, am evadat, dar numai din cuşti şi doar până la ziduri. Puşcăriaşi, am pus aparent stăpânire pe închisoare, printr-o revoltă spontană. Trăim o combinaţie între cele două. Da, am fost lăsaţi să scăpăm din celulele închisorii numite România şi am invadat... România. Am dat iama în magaziile administraţiei închisorii.
Am renovat, am reconstruit, am cârpit, am zugră
