Am fugit în baie după o cîrpă să şterg balta de pipi de pe covor. Căţelul adulmeca nedumerit prin cameră şi, în timp ce frecam covorul, mă întrebam de la cine aş fi putut afla cum ajung la Europa Liberă. Pînă atunci îmi telefona cîte cineva, de la Munchen, să-mi ceară părerea despre una, alta, iar seara mă auzeam la vreuna dintre emisiuni. Uneori mă căuta din Bucureşti Radu Călin Cristea pe care îl văzusem de cîteva ori prin oraş cu un reportofon Sony, ca reporter al Europei Libere. . Eram prieteni din facultate şi de la Cenaclul de luni. Mă gîndeam să-l întreb pe el unde se află sediul din Bucureşti al postului de radio, cînd la cîteva minute după ce vorbisem cu Gelu Ionescu, mă sună Radu: „Bătrîne, pe cît punem pariu că Gelu nu ţi-a spus cum să ajungi la noi la radio?” RCC nu era doar reporter al Europei Libere, ci a fost şi primul şef al biroului din Bucureşti, înainte de a fi luat în echipa de la Praga pentru a face „Actualitatea românească”. Neculai Constantin Munteanu se stabilise la Bucureşti, iar atunci cînd Europa Liberă s-a mutat de Munchen la Praga a avut loc marea despărţire dintre cei care au acceptat să se ducă acolo, din echipa de aur a departamentului românesc, şi cei care au preferat să se retragă. „Radule, i-am răspuns, pe cît facem pariu că ai dreptate?” Atunci, sediul bucureştean al Europei Libere se găsea pe aceeaşi stradă cu ambasada Marii Britanii, dar pe cealaltă parte şi puţin pieziş, într-un apartament dintr-un bloc interbelic. Bat la uşă. M-a întîmpinat o tînără care mi-a spus că ea e Alexandra. Era viitoarea consilieră prezidenţială a lui Traian Băsescu, Alexandra Gâtej. Interesantă, dinamică şi cu o fermecătoare ţinută occidental-balcanică. Intru în apartament, tăiat de emoţie, iar înăuntru dau de un club eterogen de discuţii. Înşiraţi pe canapele şi pe scaune politicieni, oameni de cultură, simpli cetăţeni veniţi în vizită şi un că