A supravieţuit exterminării evreilor după ce şi-a văzut părinţii şi fraţii masacraţi sub ochii lui „Am văzut cum i-au omorât pe mama, pe tata şi pe fraţii mei, aşa cum văd acum depunerea asta de coroane”, povesteşte Simion Rosenberg, la comemorarea victimelor Holocaustului. La aproape 80 de ani, supravieţuitorul înfricoşătorului Auschwitz îşi aminteşte tot ce s-a întâmplat de parcă ar fi fost ieri. Participă în fiecare an la ceremoniile de depunere de coroane în amintirea evreilor chinuiţi şi ucişi, dar  spune că oricâte cărţi s-ar scrie şi oricâte filme s-ar regiza, nimeni nu poate să realizeze ce au trăit cu adevărat evreii deportaţi. Monumentul evreiesc din faţa Sinagogii, a fost contruit în 1945. Împreună cu alţi doi prieteni, Rosenberg spune că a cumpărat, în acel an, 1500 de kg de săpun nemţesc, despre care se spune că ar fi făcut din trupurile evreilor, şi l-au îngropat la temelia monumentului.

 Imposibil de descris în cuvinte 

Simion Rosenberg a avut o copilărie frumoasă, într-o familie bună, într-un sat cu oameni buni. Avea 13 ani, era în clasa a şaptea în satul său natal şi participa la o serbare şcolară. Când a ieşit de la şcoală, şi-a găsit casa înconjurată. „Casa în care stăteam cu părinţii şi fraţii, era înconjurată de soldaţii maghiari. Nu ne-au lăsat să ieşim. Am stat acolo vreo oră şi după vreo oră ne-au ridicat şi ne-au adus la Bistriţa, la Staţiunea Pomicolă. Acolo am stat o lună, după care ne-au îmbarcat în vagoane pentru vite, fără apă şi fără mâncare. Era sârmă ghimpată pe geamuri“, îşi aminteşte Rosenberg.

„Acum îmi dau seama ce înseamnă libertate şi sănătate“

Aşa se face, că la nici 14 ani, a fost deportat la Auschwitz, cu numărul 49 353 şi pus la munci grele. „Ce a fost acolo, nu se poate descrie în cuvinte. Oricâte cărţi s-ar scrie şi orice s-ar face, numai cei care au fost acolo ştiu ce a fost. Ac