Poveştile fetelor de consum din Germania şi România seamănă izbitor. Numai că primele plătesc impozite, iar meseria le este recunoscută. Legiferarea prostituţiei, chiar dacă ar părea posibilă la un moment dat, ridică o sumedenie de probleme birocratice, unele atât de hilare încât nu s-a gândit nimeni la ele. Sursa: Reuters

1 /.

„Cei care vor dori să le impoziteze pe prostituate, vor dori să vadă şi sursa încasărilor. Or, asta presupune chitanţe şi facturi! Oare câţi clienţi ai fetelor şi-ar dori să-şi vadă numele pe aceste acte de plată?”, se întreabă sociologul Alfred Bulai.

Este aproape seară. Karolina, o frumoasă nemţoaică de 32 de ani, se pregăteşte să înceapă munca. Fardată, parfumată şi îmbrăcată lejer, ea urmează să presteze câteva ore de „activitate lucrativă”, în apartamentul ei mobilat în spirit erotic, din Berlin.

Prostituatele plătesc impozit la Biserică

Este una dintre cele peste 450.000 de prostituate care activează în Germania, în acest moment. Karolina este independentă – Persoană Fizică Autorizată, în limbajul economic românesc. Dar îşi plăteşte la timp impozitul pe venit, taxa pe cifra de afaceri şi taxa profesională, cuvenită patronatului breslei din care face parte. Pe lângă aceste cheltuieli, Karolina plăteşte şi taxa cuvenită bisericii, dar şi o alta pentru casa de asigurări de boală.

„Nu am mai mult de doi-trei clienţi pe seară şi nici mai mult de zece întâlniri săptămânal. Pentru garanţia unei vieţi liniştite, plătesc în jur de 60% din încasări către fisc şi celelalte instituţii. Am şi deducere, dacă este vorba de consumabile”, zâmbeşte Karolina, nedorind să dezvăluie cât câştigă. Dar, din dimensiunea impozitului, se poate deduce că încasează între 15.000 şi 20.000 de euro, pe lună.

La fel de entuziastă este şi Sandra, angajată cu permis de muncă la Artemis, cel