Baia Mare a fost atestată documentar în urmă cu 700 de ani. Proiectul „Centrul de Afaceri Millennium III“ a reabilitat mai multe clădiri din vechiul centru al oraşului. Vechiul centru al oraşului Baia Mare, devenit o atracţie turistică după reabilitarea majorităţii clădirilor istorice, este partea oraşului cea mai încărcată de istorie. Localitatea este atestată documentar din 1329, într-o diplomă a regelui Ungariei Carol Robert, sub numele de Cetatea „Râul Doamnelor“, numele venindu-i de la numeroasele femei care cerneau aurul în râul Săsar.
De altfel, cetatea s-a dezvoltat în secolele XIV-XV ca un centru aurifer, având la bază numărul mare de mine din zonă. În 1446, oraşul devine proprietatea familiei lui Iancu de Hunedoara, iar în 1469, sub conducerea regelui maghiar Matya Corvin, fiul lui Iancu de Hunedoara, oraşul este fortificat.
Oraşul se întindea atunci pe o suprafaţă de circa circa kilometri şi era fortificat cu ziduri de piatră şi bastioane, şanţuri şi palisade, iar în interior erau construite edificii şi castele. Cetatea avea un aspect impunător, dar peri-
oada zbuciumată ce a urmat, din cauza disputelor între principii ardeleni, a dus la decăderea acesteia. În 1600, la monetăria din Baia Mare a fost bătută o medalie omagială cu chipul lui Mihai Viteazul, ca semne de mulţumire pentru anularea unor datorii. Populaţia oraşului număra, în 1842, 4.250 de cetăţeni.
Cifra nu s-a schimbat esenţial, şi nici configuraţia, până pe la jumătatea secolului XX, când, în 1948, a devenit reşedinţă de judeţ. Dezvoltarea a fost de aici înainte fulminantă, în prezent oraşul ajungând să se desfăşoare pe circa 23.000 de hectare, şi cu circa 148.000 de locuitori. Afluxul de locuitori a determinat mutarea centrului localităţii într-un edificiu nou, vechea cetate devenind mai degrabă un centru istoric.
Clădiri istorice reabilitate
