Nu mai are rost să explicăm cine este, explicaţia devine obositoare, probabil că cel mai simplu şi la obiect răspuns la întrebarea "cine este" l-a dat, fără să vrea, un cititor, pe forumul Jurnalului Naţional: "Petru Popescu este fratele nostru şi îl iubim!". Ce fel de conversaţie ai putea îndrăzni să închegi cu un om care de fapt nu e om, ci literă torenţială, un om pentru care scrisul e respiraţie, un om care scrie, şi scrie, şi scrie. Şi căruia, iată, îi apare o nouă carte, cu totul specială: "Supleantul" vede lumina tiparului mâine, luni, 12 octombrie, împreună cu Jurnalul Naţional.

Este plină zi în Beverly Hills - oamenii îşi văd de jogging sau de frumuseţea nealterat americană a chipului, este noapte în Bucureşti - afară adie mirosuri de conserve şi dulceţuri de toamnă. Parcă vezi la celălalt "capăt" al telefonului o casă înconjurată de flori, cu un cer ireal de senin deasupra, iar în această casă se află un român care de peste 20 de ani locuieşte în Beverly Hills, California, unde a scris cărţile "Before and After Edith" (tradusă în România cu titlul "Înainte şi după Edith"), "Almost Adam" ("În Coasta lui Adam"), "Amazon Beaming" ("Revelaţie pe Amazon"), "The Return" ("Întoarcerea"), "The Oasis" ("Oaza")...

Ce l-ai putea întreba? Ce-a fost Înainte? Ce va fi După? Să transformăm Bucureştiul nocturn într-o Edith, lansând o conversaţie despre tot şi nimic?!? Oare nu jignim un om intrat în literatură la vârsta de 22 de ani - cunoscând un succes neegalat la acea vreme -, un bursier al Premiului Herder, şi câte altele? Nu. Ba chiar răspunde afirmativ la întrebarea voit amuzantă dacă este pregătit pentru o conversaţie cam "glossy". Îi auzi prin telefon paşii, auzi cum se îndreaptă spre biroul lui pentru a vorbi mai în linişte.

Îţi imaginezi că în camera în care îşi petrece cea mai mare parte a timpului scriind, în acest birou din casa din Beverly