Nu mă pot uita la alţi bărbaţi care bâzâie în jurul meu. Înseamnă că-s îndrăgostită. Da' rău! Altfel nu înţeleg cum de nu-mi ridică nici o sprânceană domnul de la masa din stânga, care mă priveşte de câte ori nevastă-sa întoarce capul. Şi n-arată rau deloc, nici el, nici ea.
Mănânc singură, trăiesc singură, fac cumpărături singură şi întorc capul de câte ori văd mame cu copii. Aş vrea şi eu unul, dar nu mă simt încă în stare să fiu mamă. Da, eu recunosc şi cred că-s mai lucidă decât multe prietene de-ale mele care au făcut copii din greşeală şi acu-i lasă acasă cu bone. Puteam să fac un copil cu Dragoş, îşi dorea foarte mult şi cred că de-aia a şi plecat într-o zi, cu o prietenă de-a mea, care a rămas gravidă înainte să afle cu cât zahăr bea Dragoş cafeaua!...
N-am avut chef de cohorta de prietene astă-seară. Mi-e atât de dor de Mihai, că nu pot să le mai ascult nici pe Andra, nici pe Gina şi nici pe Doina când îmi povestesc cât sunt de fericite sau ce amanţi şi-au mai găsit. Nu pot să gânguresc cu ele cu aşa un nod în gât. Nu l-am văzut de trei săptămâni, nu ştiu dacă vine săptămâna viitoare, că încă nu-i aprobase şeful să se întoarcă, nu mă pot duce la el că n-am bani de atâtea avioane, nu mai ştiu cu ce să-mi umplu timpul când nu muncesc ca o nebună....
Seara, în pat, doare cel mai tare. Nu pot să văd nici un film, plâng la prima privire care seamănă a dragoste între protagonişti. Nu mai ascult nici muzică, pentru că i-Pod-ul e înţesat de melodii pe care le-am ales împreună, le-am ascultat prin maşini şi avioane sau ne-am iubit pe ele... Îmi aleg numai cărţi despre cum să fii cel mai bun la... orice, tot de teama de a nu da peste cuvinte care mi-ar înroşi ochii de plâns.
Desenez aproape zilnic, ceea ce n-am mai făcut de mult. Până şi cel mai prost psihanalist şi-ar da seama că-s disperată de dor şi că am o viaţă sexuală praf ? desenez numa
