Aveam cam 21 de ani când mă combinasem cu o doamnă mai mare decât mine cu 15. Marina era divorţată, citea multe, avea accese de isterie şi era bună la pat.

Ne cunoscuserăm la un concert de jazz dintr-un club la modă, unde, în penumbră, se împiedicase de mine şi îşi vărsase o sticlă cu bere pe haine. Făcuse un scandal monstru, acoperindu-l prin răgete pe maestrul Johnny Răducanu, care îşi exprimase dorinţa să fim evacuaţi pe motiv că nu-l lăsăm să-şi exercite arta. Până la urmă, îi cumpărasem în compensare alte beri, îmi cerusem scuze şi aterizasem spre dimineaţă la ea acasă, în pat. Era mică de statură, doapă, dar cu ţâţe mari de tot şi avea tot felul de fantasme erotice, printre care să o punem în diverse locuri ciudate.

În cele câteva luni cât am fost împreună am pus-o într-o sală de cinema, în Parcul Carol, într-un separeu al unei cârciumi, într-o parcare. Nu ne-a prins nimeni, dar semiexhibiţionismul ei combinat cu vorbe porcoase spuse în timpul acţiunii şi arta cu care ştia să felaţioneze mă ţineau în priză. Ne vedeam destul de des, lucrurile mergeau simpatic, dar am constatat că are două motive majore de frustrare.

Primul ar fi fost legat de diferenţa de vârstă dintre noi. Încerca să o compenseze uşor ridicol, îmbrăcându-se şi comportându-se ca o puştoaică de 17 ani. Când mergeam în oraş îşi întreba prietenele cu care ne întâlneam dacă se vede că e mai mare (ceea ce era evident) sau devenea arţăgoasă dacă i se năzărea că se uită cineva mai insistent la noi. Al doilea nu avea legătură directă cu mine. Avea tenul destul de închis şi era brunetă, ceea ce o făcea să simtă că e persecutată etnic tot timpul.

Habar n-am dacă avea sau nu origini ţigăneşti (ea susţinea că nu), dar nuanţa de maro a pielii ducea la diverse scandaluri nejustificate. Dacă vreun chelner mai nesimţit întârzia comanda, de exemplu, trăgea con