Oare chiar are Traian Basescu impresia ca daca pe clopotul Bisericii Cotroceni scrie numele sau, oamenii vor percepe ca e un meserias? Ce, daca eu imi pun pe usa de la baie un abtibild cu "Ministerul de Interne", cand stau pe veceu ma cheama Vasile Blaga?
Dar poate ca clopotul ala tine de foame. Si la tantile cocotate unele peste altele, ca vacile manate de teama la auzul unui tun de calibrul 100 mm, si la IMM-urile omorate de tot felul de experiente fiscale. Doar e actionat prin satelit. Acolo unde mergem noi, cand mai injuram.
Au venit oamenii, s-au rugat (sau ce-or fi facut dupa ce i-a certat arhimandritul ca n-au intrat pe unde trebuie), si au plecat impacati acasa. Cu punga la fel de goala. Dar plini de amintiri.
"Sa-ti povestesc, bai, Gigule, cum a venit presedintele si ne-a spus sa nu ne inghesuim, ca e deschis pana la miezul noptii. Dar eu apucasem sa o calc pe cap pe Dumitrescu de la 8, si mi-am implinit visul. Mi s-au lungit mainile de-au ajuns pana la Iasi, unde au atins moastele, nu targa, cum caraia unu' de la televizor, sunt implinit, sunt plini de muschi. Ce daca am 70 de ani si nu mai am erectie? Pai n-o mai inghesui pe nevasta-mea, o bat..."
La asa veselie, lui Traian Basescu normal ca-i vin si alte idei. Si din ideile lui mananca gura lu' toti. Asa o sa apara o fresca in care presedintele o sa aiba porumbei pe cap, langa Elena si Placinta. Ca la noi, care nu suntem un popor, ci o populatie, se practica faza cu ctitorul pictat printre sfinti. Sau fara, ca poate o sa-i trimita nitel la plimbare pe Mihail si Gavril, ca ei n-au alegeri.
Iar de Pasti, daca facem parlamentare anticipate, e in stare sa plece in Bucovina sa-si incondeieze ouale.
Da, mai, sunt un magar, dar fac parte din poporul asta care se imbulzeste la Duhul Sfant, de teama ca o sa se termine. Nu-i reprezentativa faza
