În goana nebuna dupa voturi candidatii cotati cu sanse recurg la fel de fel de stratageme, sfatuiti desigur de consilierii de imagine, comunicare, marketing electoral, etc. Pentru românul de rând lucrurile sunt destul de clare: Basescu e înnebunit dupa înca un mandat si ar face orice ca sa îl obtina, Geoana se trezeste gâfâind uneori noaptea la gândul ca ar putea sa-si odihneasca fruntea în patul prezidential de la Cotroceni, ba chiar si Crin Antonescu ar face plin de încântare o plimbare prin gradinile prezidentiale.
Cum Basescu se pare ca sta pe la 30 de procente iar Geoana si Crin se învârt si ei spre 20, singurul care a crescut ca voinicii din poveste a fost Oprescu. Departe înca de procentele care ar trebui sa îl propulseze confortabil pe fotoliul prezidential, el a articulat un discurs extrem de seducator, în registrul populist clasic al politicienilor de Dâmbovita. Sincer, eu nu i-as vota pe nici unul dintre cei care doresc sa ne conduca destinele în urmatorii ani, convins fiind ca de la Bucuresti nimic bine nu se mai poate întâmpla.
Revenind la titlu, de ce nu l-as vota eu pe Oprescu. Raspunsul e destul de simplu. Nu pentru ca mi-ar fi antipatic, desi recunosc nici chiar simpatic nu îmi este. Oprescu reprezinta aceasi garda veche de politicieni comunisti, transformati prin arta comunicarii în lupi cu privire blânda si blanita de oita, dar posedând acelasi instinc criminal si distructiv al lupului lihnit de foame. Oprescu nu e decât o alta varianta a lui Basescu, e omul care va spune cocotat în fruntea piramidei politice „asta-i pohta ce-am pohtit”, pofta fara legatura cu un trecut mai mult sau mai putin glorios al acestei natii , ci mai degraba legata de prietenii, cumetrii si razbunari politice. Oprescu e un demagog, nu e altfel decât ceilalti din politica, e la fel. De aceea un eventual razboi cu clasa politica e o gluma subreda si desueta.
