Dupa ce o echipa pierde cu 5-0 sunt putine lucruri de spus. Asta in teorie si in practica altora. In cazul infrangerii de la Belgrad a echipei nationale, se vorbeste extrem de mult, pe un ton ridicat si fara idei clare.

In acest moment, riscul cel mai mare la care este supusa “nationala” este acela ca ar putea sa-si piarda antrenorul. Nu in sensul demiterii sau plecarii de bunavoie a lui Razvan Lucescu, ci in sensul schimbarii acestuia.

Presiunea care exista dinspre public, presa si mai ales oamenii din fotbal cu interese directe vizavi de echipa “nationala” ar putea sa-l schimbe pe Lucescu de-o maniera suficient de profunda incat sa ajungem sa avem un cu totul alt om pe banca “tricolorilor”.

Acum cateva luni, la “nationala” a venit un tip tanar, scolit, politicos, cu rezultate bune in Liga 1 si cu rezultate excelente in Cupa UEFA. O imagine reconfortanta nu doar prin simpla comparare cu Piturca. Ei, tipul acesta care a fost adus nu sa schimbe “nationala”, ci sa o califice la urmatorul turneu final tinde sa devina o mare dezamagire din perspectiva celor care il priveau cu incredere la inceputul mandatului sau.

E dezamagirea unei parti a publicului, care are pretentia ca “nationala” sa fie mai buna decat intreaga societate romaneasca. Sa fie mai buna decat noi toti. E o pretentie pe care aproape fiecare o considera fireasca si care naste iritare daca nu este rapid, foarte rapid satisfacuta.

Apoi, e dezamagirea presei care intelege bine tensiunea publicului si o exploateaza asa cum de mai bine de 250 de ani ziaristii obisnuiesc sa o faca, indiferent de personajul sau evenimentul despre care scriu.

In fine, e dezamagirea unor oameni din fotbalul nostru. In principal finantatori subtiri de vorbe pe vremea lui Piturca, dar profund nemultumiti acum ca nu-si pot marketa fotbalistii prin intermediul echipe