» Dupa un mic soc generat de datele despre somaj din SUA, mai proaste decat estimarile, bursele si-au reluat netulburate ascensiunea, insensibile la avertizarile ca asistam iar la "exuberanta irationala".
» Pretul aurului si-a continuat, la randul sau, cursa, depasind, la inceputul saptamanii trecute, maximul istoric inregistrat in 2008, in ciuda opiniilor ca deflatia este cel mai probabil scenariu pe termen scurt-mediu.
O matematica de bun-simt arata ca un raport de analiza optimist despre perspectivele sectorului financiar, realizat de un jucator implicat (Goldman Sachs), si o crestere razleata de dobanda prin Australia n-ar trebui sa contrabalanseze un somaj venit mai prost decat se estima. Ei bine, s-a intamplat la inceputul saptamanii trecute in SUA, iar bursele din lume s-au corelat cuminti cu pietele americane. Dovada ca avem tot mai putine piete financiare in adevaratul sens al cuvantului si tot mai multe umori si speculatii. Tristul adevar este ca banii cauta refugii in aceasta perioada, iesind de pe dolar si de pe activele monetare, tot mai amenintate de programul amplu de tiparire cu care s-a reusit, pe moment, stoparea dezastrului financiar ce se contura dupa falimentul Lehman Brothers.
De ce nu avem, instantaneu, inflatie? Din simplul fapt ca banii pompati de bancile centale n-au ajuns inca in economie, fiind stocati de bancile comerciale pentru umplerea gaurilor din contabilitate, iar o parte fiind utilizata pentru imbunatatirea structurii activelor, in locul celor legate de piata imobiliara, nelichide, fiind preferate tot mai mult actiunile cotate. Asa se explica raliul prelungit al burselor, fara nici o legatura cu starea reala a economiei. Cum potentialii clienti pentru imprumuturi stau in expectativa oricum, iar somajul ridicat taie apetitul pentru cheltuieli semnificative, viteza de circulatie a banilor scade, iar
