Plătim pentru lipsa de strategie, pentru corupţie, arbitraje aranjate şi foamea de imagine a şefilor. „Adevărul“ vă prezintă cele şapte păcate ale fotbalului românesc. Echipa mare, 0-5 cu Serbia, tineretul, 1-5 cu Letonia, juniorii Under 19, 0-3 cu Scoţia. 1-13 este bilanţul dezastruos al unui weekend negru pentru noi. Citiţi şi:

FOTBAL: Coman: "Nu ştiu dacă voi evolua cu Feroe”!FOTBAL: Lupu nu-l mai vrea pe Mutu la naţionalăFOTBAL: Mutu: "Mă simt umilit, e vina jucătorilor"

Cauzele dezastrului nu trebuie căutate doar în actualitate. Fotbalul românesc dă impresia că vrea să culeagă ce nu s-a semănat în deceniul trecut.

LĂCOMIA

Între 1990 şi 2000 echipa naţională a avut cele mai bune rezultate. Formată într-un comunism restrictiv, Generaţia de Aur a adus cinci calificări la turneele finale, performanţe pentru care s-au încasat bani frumoşi. În loc să se investească atunci în sectorul de copii şi juniori, conducătorii FRF i-au mulţumit pe jucătorii pe care obţinuseră rezultatele, ca să nu şi-i facă duşmani, după care s-au mulţumit pe ei, blindându-şi conturile.

Faptul că acum aria de selecţie este foarte mică derivă din lipsa de interes pe care au manifestat-o la vremea respectivă Mircea Sandu şi compania faţă de sectorul juvenil. Juniorii de atunci, născuţi în perioada 1980-1990, ajunşi acum la naţională, au fost crescuţi în climatul haotic, din punct de vedere organizatoric, în care intrase fotbalul românesc după Revoluţie. Nicio strategie, totul pe politica sacoşei îndesate în portbagajul antrenorului.  

ŞMECHERIA  

Ani la rând în fotbalul nostru a fost posibil orice. Arbitraje aranjate, suspendări şi ridicări de suspendări, dictate de interese, decizii abuzive. La început se făceau sub aprobarea tacită a lui Mircea Sandu şi a lui Dumitru Dragomir.

Când conducăto