Bancul – spus, de altfel, pe un ton serios – dupa care Romania se poate multumi cu un parlament unicameral pentru ca, oricum, la Bruxelles exista o alta camera, superioara, se dovedeste, simbolic vorbind, adevarat. Preocupati sa se piste cu ciocurile unul pe altul de penele din crestet, papagalii nostri politici n-au mai luat seama la treburile tarii din afara ei. In vremuri mai aspre, asa ceva s-ar fi terminat, in cel mai rau caz, cu procese de tradare. In iresponsabilitatea noastra cotidiana insa, s-ar putea sa se lase cu decernari reciproce de medalii intre Cotroceni si Palatul Victoria.

Poate ca n-am fi priceput ce se petrece cu adevarat, obisnuiti ca politica sa o faca o ceata de jurnalisti intruniti in jurul unor mese rotunde. Desi galagiosi, muscatori, parsivi si nu intotdeauna dezinteresati – o spun chiar cu o anume admiratie fata de atatea performante simultane –, ei macar formuleaza articulat temele zilei in fiecare prime time, zi dupa zi. Prin telefon sau asezati pe scaune si transpirand abundent, politicienii li se alatura, scuipandu-se cum pot, peste ceilalti, improscand jerbe vascoase de vorbe, dand in trancaneala si delir de suspiciune.

Asa insa, de bine, de rau, aflam de la jurnalisti ca, luati de val, incordandu-si prosteste muschii asa cum puberii folosesc centimetrele pentru a stabili care are bicepsii cei mai dezvoltati ori organele sexuale cele mai elansate, oamenii nostri politici au compromis tratativele pentru obtinerea postului de comisar la Agricultura. O spune nu oricine, ci Barroso insusi. si o spune enervat, ofensat ca o clipa s-a putut gandi ca in Romania s-ar putea gasi parteneri echilibrati, bine pregatiti pentru o discutie la capatul careia sa se ia decizii mature.

Reguli elementare au trecut pe langa ai nostri ca pe langa niste analfabeti de necorectat. E mare lucru sa pricepi ca intr-o negociere este