S-a vorbit mult despre faptul ca Olteanu nu s-a remarcat ca ganditor economic si atunci nu ar merita locul de viceguvernator BNR. Absolut corect. Dar nu specialitatea academica e cea mai mare problema in acest caz. Olteanu s-a remarcat totusi prin ceva: a fost principalul artizan al targului parlamentar care a sacrificat stabilitatea financiara si bugetara pentru a mentine la putere Guvernul Tariceanu II. Iar BNR critica atunci tocmai derapajele politicianiste. si bine facea, pentru ca BNR trebuie sa fie bariera dintre puseurile politicianiste si stabilitatea financiara. Cu alte cuvinte, BNR trebuie sa apere Romania de politicieni ca Bogdan Olteanu.

Iata ce scria Olteanu pe 11 iunie pe blogul propriu despre acordul cu FMI: "Pentru ce trebuie sa plateasca fiecare roman 520 de euro pe an vreme de cinci ani: pentru reducerea deficitului bugetar, pentru mentinerea capitalizarii bancilor, pentru mentinerea unui nivel redus al inflatiei, pentru asigurarea finantarii externe adecvate. Nu pentru autostrazi, nu pentru programe de locuinte, nu pentru sprijinirea industriei sau a crearii de locuri de munca". Adica Olteanu critica acordul pentru ca tinteste tocmai obiectivele BNR. E cel mai rau soi de demagog care nu pricepe sau nu vrea sa priceapa ca fara inflatie scazuta si control bugetar nu mai exista locuri de munca si autostrazile nu folosesc la nimic.

Pentru a intelege argumentul meu, trebuie sa fac un mic ocol in teoria academica privind relatia dintre politicieni si bancile nationale (centrale). De ce sunt ele institutii independente? Multa vreme bancile nationale au fost doar instrumente de interventie ale guvernelor pe piata monetara. Banca Angliei a devenit indepedenta abia in 1998. Iar guvernele chiar interveneau masiv in economie prin mijloace monetare. Erau vremurile cand se credea ca guvernul se poate juca cu inflatia ca doctorul cu se