Fostul campion şi component al lotului de atletism al României se ocupă azi de formarea generaţiilor viitoare. Acum mai bine de 30 de ani, Traian Magheru căuta copii gata să-şi încerce norocul în atletism. Ajuns în zona Sebiş, a observat un puşti de clasa a opta. „Copile, vrei să vii la noi, la Gloria, să faci atletism?”. Constantin Miclea, de el era vorba, a ezitat.
„Nu ştiu, m-a selecţionat şi domnul antrenor Bătrâna, să merg la UTA. La fotbal!”. Până la urmă, a venit la antrenamentele CSS-ului şi a fost încadrat la aruncarea suliţei. În scurt timp, a ajuns campion naţional de juniori. „Atunci am uitat de fotbal. Am luat titlul de campion la toate categoriile de juniori, plus un loc întâi în campionatul şcolar”, povesteşte actualul antrenor.
A ajutat România
În 1982, a intrat la Institutul de Educaţie Fizică şi Sport. A fost şi legitimat la IEFS de anternorul Ioan Sabău şi au urmat anii consacrării: campion de tineret, campion de seniori, vicecampion balcanic. Prima parte a anilor ’90 l-a regăsit la Arad. Atunci a obţinut şi cea mai frumoasă performanţă, o medalie de bronz la Campionatul Europei, desfăşurat la Bruxelles. „Echipa României a promovat, în premieră, în Superliga Europeană. A cântărit şi medalia mea, cu 6 puncte”, rememorează Miclea.
Marele regret rămâne neparticiparea la Olimpadă. A avut şanse s-o prindă pe cea de la Seul. Într-un concurs la Sofia, depăşise baremul cu 3 metri. „Am aruncat 80,73 metri. A fost anul meu de vârf. Conducerea comunistă a CNEFS-ului a motivat că nu merge mai departe decât cine are şanse să lupte pentru medalie”, îşi aminteşte cu tristeţe arădeanul. Din cei opt sportivi care aveau să concureze pentru podium, ar fi intrat în primii şase.
Speranţe la mai bine
În 1990, s-a accidentat la umăr. După patru ani de concurat cu infiltraţii, dureril
