Daca Istoria n-ar fi numarat si fatidicul an 1812, cine stie, poate ca altul era destinul Tutorei, frinta atunci in doua, bucata din stinga Prutului (cu numele Tutora Veche) disparind pe la inceputul secolului al XIX-lea. Amintirea ei mai pluteste, vag, la iesirea din Ungheni spre Valea Mare... Despre Vadul Tutorei putini vor fi auzit. Intimplarea l-a asezat pe Prut, la extremitatea sudica a vechilor Danuteni (acum un cartier al orasului Ungheni). Dupa unii, denumirea vadului s-ar trage de la tuturoi (sir de apa sau namol), dar un document datat cu anul 1454 pare sa contrazica aceasta ipoteza (altminteri destul de plauzibila), fiind vorba acolo de „vadul lui Totor". Fapt e ca Tutora a avut o mare insemnatate economica si strategica pe tot parcursul Evului Mediu moldovenesc. A fost una dintre vamile principale al Moldovei, situata in Marele Drum Comercial Tataresc. Strajuita de Sleahul si poarta de dealuri Ciurea-Nicolina, deschisa, asadar spre Iasi, cimpia Tutorei era, in mod firesc, o minunata stavila in calea acelora care vor fi dorit (si s-au iscat!) sa atace cetatea de scaun. Ochiul vede si acum, prin satele din josul Prutului, spre Vad, cum curg puhoaiele turcilor; cum pe dealurile Bratulenilor, pe sleahul Culii si Cornestilor isi coiesc drum tatarii si cazacii; si cum pe apa Prutului luneca cu gind de rapire lesii... In anul 1551 pe locurile acestea este omorit miseleste Stefanita Voda, fiul lui Petru Rares. La 1586 pe aici paseste Petru Voda Schiopul, cu razboi impotriva cazacilor, veniti, zice istoria, sa ridice la domnie pe unul Ivan... Dupa numai zece ani, in 1596, tarinile din imprejurimi sint ridicate in slavile cerului de ostenii hatmanului Zamoiski, batindu-se cu tatarii de dragul domniei lui Ieremia Movila. Ceva mai tirziu (pe la 1620), un venetian pe numele sau Gaspar pierdea pe aici o batalie in care isi pusese speranta ca ii va aduce tronul Moldovei