Mai multe fotografii care reflectă starea patrimoniului bucureştean sunt găzduite de primul muzeu privat din Bucureşti, Kalinderu, la rândul ei, clădire aflată în paragină. Expoziţia este organizată de Institutul Cultural Francez şi Ambasada Franţei în România.
Bucureştiul este ca o explozie de sunet şi culoare în fiecare zi. Derutaţi, oamenii tropăie precum copitele unor cai pe un astfalt făcut parcă din sticlă. Paşii li se aud prea tare, decibelii lor sparg timpane şi astupă urechi sătule de intensitatea muzicii de capitală. Fugim de Bucureşti, dar tentaculele lui ne aduc înapoi agăţându-şi cârligul în haina obişnuinţei noastre. Putem trăi fără el. Dar pentru cât timp?
Este un tablou animat mereu de amintiri, de ură, de iubire şi iubiri, de zâmbete şi sprâncene încruntate, de mâini încrucişate şi gânduri fugare prin metrourile care aleargă pe şinele timpului, şi în care sute, mii, zeci de mii de priviri se întretaie zilnic, zeci de mii de simţuri se intersectează. Trăim. Nu mai contează unde. Important este că trăim. Şi dacă se întâmplă să fie în oraşul-vedetă al ţării, de ce ne-am supăra?!
Fără bubele lui, Bucureştiul n-ar mai fi el. Decadenţa, tenebrele lui - o parte dintre - ruinele fără speranţă în care fantomele trecutului şi-au făcut cuib, cimitirul zidurilor ştirbite de viaţă şi îmbibate în mirosul nepăsării, al ignoranţei umane, Bucureştiul NE-Iubit este surprins în aproape 150 de imagini fotografice care stau expuse pe nişte pereţi de muzeu - Kalinderu - o clădire infirmă, ce va intra în procesul renovării abia de la anul.
PROIECT ARTISTIC
Bucureştiul Ne-iubit, suprins de 9 fotografi, oglindit în tot atâtea idei, Bucureştiul Ne-iubit, o expoziţie care nu ar fi putut fi găzuită în alt loc decât în această veche căldire, ce datează de pe la începutul secolului al XX-lea, bubuită de război, apoi de nepă