Presate diplomatic de mediatori internaţionali, Ankara şi Erevanul au făcut, sâmbătă, un pas spre normalizarea relaţiilor marcate de un secol de ostilitate. Sursa: Reuters
Zâmbetele miniştrilor de externe turc şi armean nu au putut ascunde însă problemele ce ar mai putea împiedica, totuşi, deschiderea ultimei graniţe închise din Europa.
Probleme au existat şi sâmbătă, la Zurich. Semnarea acordului a întârziat din cauza nemulţumirii Erevanului faţă de o formulare „inacceptabilă” din discursul ce urma să fie susţinut de partea turcă, potrivit AFP. Situaţia a fost deblocată de negocierile frenetice duse de secretarul american de stat, Hillary Clinton, şi de oficialii ruşi, francezi şi elveţieni.
În final, şeful diplomaţiei armene, Edouard Nalbandian, şi omologul său turc, Ahmet Davutoglu, au parafat documentele ce prevăd reluarea relaţiilor diplomatice şi deschiderea graniţei fără a rosti vreun discurs.
A fost o decizie pragmatică, ce aduce beneficii ambelor părţi. „Primul câştigător e guvernul turc, dacă va reuşi să convingă opinia publică de beneficiile reconcilierii”, apreciază, pentru EVZ, Aybars Görgülü, analist al think-tank-ului TESEV, de la Istanbul. Graniţa închisă şi relaţiile îngheţate cu Armenia reprezintă una dintre cele mai mari probleme de politică externă pentru Ankara, spune analistul.
„Pe termen lung însă, atât Turcia, cât şi Armenia beneficiază de pe urma reconcilierii”, adaugă Aybars Görgülü. Pe lista câştigătorilor acesta include Rusia şi SUA. Nu şi UE. „Deocamdată, UE nu are pârghii în Caucazul de Sud”, observă analistul.
CONDIŢII
Nagorno-Karabah, principalul obstacol
Reconcilierea turco-armeană aduce avantaje pentru toţi. Turcia devine un jucător important în Caucazul de Sud şi candidat mai credibil pentru UE, în vreme ce Armenia îşi deblochează p
