Întoarcerea celor 263, câți au mai rămas din celebrul grup de 322, în Parlamentul României nu are menirea de a salva ceva. Social-democrații și liberalii pretind, prin vocea proaspătului dizident Geoană, locul lui Boc. Dorința lor este impunerea unui cabinet de tehnocrați, semn că moțiunea de mâine e ca și votată.

Dar ce înseamnă un guvern de tehnicieni și, mai ales, cine decide asupra gradului de tehnocrație?

E adevărat că un bilanț al guvernării Boc ar arăta groaznic. PDL ar spune că e vina PSD că s-a pus mai mereu de-a curmezișul, PSD ar spune că e vina PDL că s-a grăbit tot timpul să taie înainte să măsoare. Așa se face că suntem de râsul și de coada Europei, dar asta nu se resimte în niciun fel la etajele superioare ale instituțiilor puterii din România. Criza mușcă de picioare mai întâi.

Totuși, Băsescu a constatat recent că instituțiile statului funcționează, chit că între timp instituția judecătorească a arătat cât de prost poate funcționa dacă statul-patron umblă stângaci prin statele de plată. Așadar, luând de bune asigurările președintelui, preconizata cădere a Guvernului care ar urma să aibă loc mâine, marți, 13, ar trebui să nu afecteze altceva decât relațiile externe, cu Fondul Monetar Internațional și, poate, cu Uniunea Europeană. De aceea este cu atât mai remarcabilă oferta alianței PSD-PNL de preluare a frâielor, mai ales că vistieria țării e goală, iar prin conturile guvernamentale bate vântul. Peste toate, amenințarea majorării taxelor pândește începutul de an și probabil că românii nu vor scăpa de creșterea TVA, cum au pățit deja alte state vecine. În plus, inspectorii de audit ai UE veghează și e și mai greu de furat altfel decât oficial: lucrări de infrastructură supraevaluate, investiții garantate de stat prelungite și refinanțate și alte achiziții importante, dar costisitoare. Toate acestea, pe lângă consecințe