Cocosel si lacrimi in ochi, cu asta ne-au delectat politicienii in acest weekend. Data viitoare urmeaza pelerinajul la Sfintele Moaste de la Iasi, ca doar - nu-i asa? - da bine in ochii poporului sa te vada sfios si umil cum primesti harul Domnului in Sfanta zi a sarbatorii Parascheva.

Pe de o parte, ne-am obisnuit cu teatrul politicienilor, cu efuziunile lor sentimentale atunci cand se apropie alegerile, cu promisiunile lor nesfarsite, izvorate parca dintr-un pumn de prafuri trase pe nas, cu efecte mai halucinante decat orice drog tras pe nas sau injectat in vena.

Ce altceva poti sa mai spui cand auzi de la candidatul la presedentie Sorin Oprescu ca va aboli toate datoriile si creditele cetatenilor la banci, daca va ajunge la Cotroceni? Ce om cu judecata nealterata poate sa asculte serios asa ceva si sa nu izbucneasca intr-un ras isteric, nervos si batjocoritor?

Ne-am obisnuit insa cu toate acestea, diferenta o face acum proportia tot mai exagerata a gogosilor pe care ei incearca sa ni le vanda din nou. Sa nu cadem nici in ipocrizia intoarsa pe dos a populismului. Pana la urma ei, candidatii nostri, trebuie sa ni se adreseze, trebuie sa ne spuna ceva si, inevitabil, trebuie sa ne promita lucruri.

Chiar daca promisiunea lor nu ar include credite sterse, milioane in plus la salariu, zeci de mii de euro pentru cei intorsi din strainatate sau alte bazaconii asemanatoare, ei tot ar trebui sa vina in fata noastra si sa spuna cel putin ca promit sa nu ne minta. Dar, in Romania, exact acest lucru minimal uita sa fie promis. In rest, aici totul e fara permis...

Altfel, care ar fi nebunul care s-ar duce sa il voteze pe cel care ar veni si ar spune ca nu poate sa faca nimic? Cine ar primi voturi daca s-ar prezenta in fata noastra si ne-ar spune sincer ca nimeni si nimic nu ne poate ajuta in afara de noi insine?