Vizita regelui Abdallah al Arabiei Saudite în Siria, prima de când a urcat pe tron, în 2005, s-a încheiat într-o notă pozitivă. Discuţiile cu preşedintele Bachar El-Assad au relansat relaţiile bilaterale şi dialogul privind soluţionarea problemelor regionale. Aparent, ecuaţia ce asociază Siria şi Arabia Saudită va conduce efectiv la o soluţie, într-un viitor apropiat. În orice caz, aşa lasă să se înţeleagă comunicatul comun, dat publicităţii la încheierea convorbirilor la nivel înalt, desfăşurate la Damasc, în zilele de 7 şi 8 octombrie, între liderii celor două ţări.

O veste bună, aşadar, pentru Liban, unde Siria îşi menţine în continuare dreptul de veto asupra deciziilor importane, în ciuda faptului că şi-a retras forţele armate de pe teritoriul acestei ţări, la sfârşitul lui aprilie 2005. Ce s-a ales totuşi de celelalte probleme regionale aflate pe agenda întâlnirii?

În primul rând, să ne amintim că, pe eşichierul regional, Arabia Saudită şi Egiptul făcuseră front comun împotriva Siriei, ale cărei strategie şi, mai ales, relaţii apropiate cu Iranul nu se potriveau cu interesele saudite şi egiptene. În acest context, apropierea siriano-saudită riscă să provoace alte diviziuni dacă nu este rapid urmată de o reconciliere siriano-egipteană. Liderul de la Cairo, care s-a aliniat adesea poziţiilor Arabiei Saudite, nu va întârzia să pună întrebări Riyadului asupra noii sale orientări.

Al doilea aspect ce trebuie subliniat este dacă şi în ce măsură se va îndepărta Siria de strategia iraniană pentru a se apropia de axa ţărilor arabe moderate, reprezentate de Arabia Saudită şi Egipt. Ne putem întreba dacă nu se va produce o alunecare a saudiţilor înspre tabăra siriano-iraniană. Acest gen de răsturnare politică nu se va produce într-un viitor apropiat, saudiţii nefiind pregătiţi să renunţe la denunţarea programului nuclear iranian.