Un băiat deştept care s-a încăpăţânat să îşi facă loc în politica dominată de "băieţii deştepţi". Cam acesta este Daniel Funeriu, reputat cercetător în domeniul chimiei, care în ultima vreme a lăsat pe planul doi ştiinţa pentru ... politică.
Mai întâi a fost europarlamentar, dar apoi, din motive greu de înţeles, nu a mai încăput pe prima parte a listelor. Acum, este vicepreşedinte al comisiei prezidenţiale pentru Educaţie şi unul dintre oamenii care au pus la punct ceea ce se vrea a fi "schimbarea foii" în învăţământul românesc.
În 1988, pe când avea doar 17 ani, a plecat de unul singur din România. Lipsa de perspective l-a făcut pe un elev de liceu, olimpic internaţional la chimie, să fugă pe şest în Franţa, la Strasbourg, şi să rămână acolo. Cariera sa a progresat fulminant, iar, la numai 19 ani, a început să lucreze în laboratorul savantului Jean Marie Lehn, laureat Nobel în 1987.
Peste câţiva ani, Lehn avea să îi fie coordonator la doctoratul susţinut la Universitate Louis Pasteur, din Franţa. Terminarea doctoratului a însemnat şi transformarea "copilului necăjit din Săvârşin" - după cum chiar el se descrie - într-un om care juca la masa celor importanţi. După doctorat, a plecat din Franţa, pentru a înţelege visul american. A făcut cercetare în California, timp de trei ani, de unde a fost recrutat de un institut japonez. A plecat la celălalt pol al dezvoltării ştiinţifice, Japonia, unde au urmat alţi cinci ani de cercetare.
Călătoria sa era însă departe de a se încheia. După experienţa niponă, a ales să scrie o aplicaţie la unul dintre cele mai prestigioase granturi de cercetare oferit de Uniunea Europeană, Marie Curie Excellence, în valoare de 2 milioane de Euro. L-a câştigat în 2006 şi s-a întors în Europa, la Universitatea Tehnică din Munchen, unde şi-a fondat o echipă de cercetare.
Chimistul din
