Ţiganii din capitala romilor nu au mai pus o cărămidă în palatele impresionante Mirela Zărie (54 de ani) a visat de când se ştie să îşi construiască cel mai măreţ palat din capitala ţiganilor. Când era fată de măritat, a primit ca moştenire zece camere la etaj.
S-a simţit puţin prinţesă
„M-am decis cu soţul să le renovez, să vopsesc pereţii, să schimb uşile, să agăţ multe lustre, ca în filme, covoare scumpe, în culorile curcubeului, paturi duble cu cearşafuri din dantelă. Măcar să mă simt prinţesă”, mărturiseşte Mirela. Când a devenit soţie, Mirela s-a pus pe treabă. A aruncat mobilierul vechi din fiecare odaie şi a înlocuit tot, de la perne la veselă. Anul trecut îşi propusese renunţe la geamuri şi să pună termopane. Avea bani cu sacii, spune femeia. A chemat de zor muncitorii şi au dat jos ferestrele de la parter.
„Stau cu porţile rupte, fără clanţă”
Când să ajungă la primul etaj, Mirela s-a oprit din lucru. Era criză. „Nu mi-am mai permis nici să iau de mâncare la zidari. De unde să scot sute de mii pentru mâna de lucru? Stau cu porţile rupte, fără clanţă, şi nu îmi dă mâna să iau altele”, se plânge Mirela. La câteva case distanţă, Maria Stănescu (50 de ani) se mândreşte cu unul dintre cele mai înalte castele din Strehaia. Clădirea cu două etaje este confundată de cei mai mulţi cu un hotel. În fiecare vară, spune tanti Maria, turiştii îi bat în uşă, ca să-i ceară cazare. Tanti Maria le explică însă că este casă, nu spaţiu de închiriat. „Anul ăsta a fost dezastru. Nu m-am ales cu nimic. Am două maşini cumpărate în leasing, dar pe care acum vreau să le vând, că nu-mi permit să plătesc ratele. Nici nu am clienţi”, se vaită tanti Maria. Amestecă într-o mămăligă. Spune că pâinea este scumpă. De câteva luni se aprovizionează cu alimente cât mai ieftine, ca să facă economie. “Decât să dau cinci lei pe cinci pâin
