Ori Crin Antonescu nu ştie ce jocuri face partidul pe care îl conduce, ori ştie şi consimte.

Cu 251 de voturi pentru şi 42 împotrivă, Parlamentul României l-a făcut viceguvernator al BNR pe Bogdan Olteanu, la recomandarea comisiei de resort în care, în urma jocurilor aranjate de Hrebenciuc, politrucul a fost preferat tehnicianului Daniel Dăianu. Cerinţa lui Mugur Isărescu de a avea în CA oameni „cu experienţă bancară şi nu de orice gen, ci experienţă internaţională, întrucât BNR este integrată în proporţie de 70% în sistemul băncilor centrale europene“ a fost ignorată. Explicaţiile post factum nu mai servesc nimănui, iar rolul pe care îl va juca Olteanu în BNR, de „figurant“, „administrativ“, „om trimis după ţigări“ cade în sarcina guvernatorului.

Altceva rămâne de observat: reacţia complezentă / ipocrită faţă de un neruşinat aranjament politic a intransigentului şef al PNL, candidat la funcţia supremă în stat, Crin Antonescu, tocmai când cerea vehement un guvern de tehnocraţi. Reacţia lui Antonescu a fost rapid taxată: e la mintea cocoşului că un tehnocrat poate sta, în mod excepţional, în locul unui politician, un politician, niciodată în locul unui tehnocrat. Ori Crin Antonescu nu ştie ce jocuri face partidul pe care îl conduce – grav! - , ori ştie - extrem de grav! - şi consimte: „nefiind membru al comisiilor, nu ştiu din ce motive“ (n. red.: a fost respins Dăianu). „Mie mi se pare o propunere (n. red.: a lui Bogdan Olteanu) cât se poate de acceptabilă“.

Gafă impardonabilă, au strigat în cor comentatori, jurnalişti, popor. Şi-atunci a apărut, salvator, însoţitorul. Însoţitorul lui Crin. La altar ca şi la Cotroceni. În Adevărul, apocaliptic, Dinu Patriciu, a dres borşul, dându-i pupilului său o lecţie: când întinzi coarda politică, nu ieşi să spui „nu ştiu din ce motive“ sau că Bogdan Olteanu te asigură c㠄are capacitatea de a susţine condiţia