Se acordă lui BOGDAN OLTEANU, viceguvernator al BNR.
Singurul lucru pentru care nu merită să fie notat azi Bogdan Olteanu este faptul că e nepotul bunicii sale, kominternista Gisela Vass. Proaspătul viceguvernator al BNR, zugrăvit în cunoştinţă de cauză de patronul său suprem, Dinu Patriciu, drept un arivist pe care defectele l-au ajutat în ascensiunea sa, trăieşte azi momentul său de glorie neagră. Unii i-au reproşat că nu s-a recuzat, spunând parlamentului: mulţumesc, dar la chestiile din BNR nu mă pricep. Naivitate! Olteanu ştie că a fost pus să fie viceguvernator nu ca să se priceapă la bănci etc., ci ca să-şi servească stăpânii, chiar şi pe cei care, în public, îl fac azi labil psihic, de o inteligenţă mediocră ş.a. Excesiv de ambiţiosul Olteanu nu va sta izolat într-un birou, numărând creioane.
Va căra cu abnegaţie, pentru început, geanta cuiva, aşa cum i-a cărat-o şi lui Tăriceanu. Va învăţa rapid să citească cifre şi le va raporta prompt stăpânilor. În scurt timp, va fi chiar răsplătit. Fie cu bani, aşa cum a fost în comisia de privatizare a BCR, de unde a luat 112.610 de lei, şi a CEC, 27.000 de lei, fie cu funcţii, aşa cum a fost pus preşedinte al Camerei Deputaţilor. Din acea înălţime şi-a slujit stăpânul de atunci (şi naş pe deasupra), ameţindu-i cu minciuni pe toţi cei din societatea civilă care îi cereau să pună pe ordinea de zi Legea lustraţiei. Îşi lipise pe pereţii biroului Punctul 8 din Proclamaţia de la Timişoara, dar făcea ce trebuie ca să îngroape legea. Nu a clipit când a primit trofeul Secera şi Ciocanul, în fond, îşi făcuse treaba. Nu a clipit nici când a primit ordin să se răţoiască la ambasadorul Americii, care criticase textul Codului Penal. Nu a clipit nici când şi-a scos pe tarabă, în alegeri, familia, pe care avea s-o părăsescă în curând.
Produs strălucit al mizeriei politice autohtone, Olteanu are în faţă un
