Recentele alegeri din Germania i-au adus pe social-democraţi la o prăbuşire egală cu cea din zilele Republicii de la Weimar. În Portugalia socialiştii au pierdut nouă procente faţă de alegerile precedente şi majoritatea absolută. Victoria PASOK în Grecia este de fapt rodul unui vot negativ. Laburiştii britanici numără zilele până la un inevitabil eşec electoral de proporţii, în timp ce în Olanda social-democraţii stau în sondaje sub 10%. Guvernele de stânga sunt pe cale de dispariţie în UE. Aceasta în timp ce criza economico-financiară globală care a marcat eşecul neo-liberalismului şi a confirmat justeţea ideilor social-democrate, a determinat partidele dreptei să preia - şi chiar cu succes - dacă nu gramatica măcar vocabularul stângii. De ce oare în gura dreptei ideile stângii sună mai convingătoare? Cum se face că electoratul preferă copia oferită de dreapta, originalului reprezentat de stânga?

În restul lumii lucrurile stau altfel. În America Latină stânga se ridică. Chile şi Brazilia au acum guverne social-democrate; Venezuela şi Bolivia guverne socialiste. Cuba rămâne comunistă (cu nuanţe de modernizare ce nu trebuie subestimate), iar în Nicaragua sandiniştii au revenit la putere prin alegeri libere. În Asia, pentru prima dată în istoria Japoniei social-democraţii sunt chemaţi la guvernare de un electorat sătul de democraţia monopartidă democrat-liberală. Ca să nu mai vorbim de China cu a sa economie socialistă de piaţă şi cu partidul său reformator care a plasat ţara pe orbita superputerilor. Africa şi Australia arată tendinţe similare. În SUA, fenomenul Obama probează şi el atracţia valorilor stângii.

Avem de a face, deci, cu două tendinţe contradictorii. Pe de o parte, în Europa partidele de stânga pierd, în timp ce în restul lumii câştigă. Pe de altă parte, în Europa ideile stângii câştigă, în timp ce partidele stângii pierd.

Lis