Italianul a decis să ia viaţa de la capăt, într-un loc îndepărtat de casă. A ales Botoşaniul, unde conduce un restaurant vestit pentru specialităţile mediteraneene.

Napolitan până în măduva oaselor, Ernesto Sangez nu s-a gândit niciodată că va ajunge să gătească pentru români. De altfel, nici nu ştia foarte multe despre România în urmă cu aproape o jumătate de veac, când a preparat prima lui masă pentru echipajul unui vas care transporta alimente din Italia în una dintre ţările de pe coasta Africii.

A ajuns acolo ca om bun la toate. Mai exact, făcea munca de jos, curăţenie pe punte sau alte treburi care nu presupun prea multă pregătire. Întâmplarea a făcut ca, într-o bună zi, bucătarul navei să se îmbolnăvească şi cei din echipaj să caute pe cineva priceput să-i ţină locul. S-a oferit el şi ceea ce a gătit le-a plăcut la toţi atât de mult, încât au cerut să fie numit ajutor de bucătar.

„Perfecţiunea vine prin muncă“

După mai mulţi ani petrecuţi pe vas, şi-a căutat şansa în unul dintre oraşele mari din Italia. A ajuns la Milano, unde a lucrat prin mai multe restaurante.

„Aşa m-am perfecţionat. Meseria de bucătar este una pe care o înveţi gătind, bineînţeles, dar şi trăgând cu ochiul la ce fac ceilalţi. Am învăţat o mulţime de reţete, dar şi secrete pe care le aplic şi în ziua de azi ca să-mi iasă mâncarea bună“, recunoaşte Ernesto.

A decis să-şi încerce norocul cu propria lui afacere, şi-a deschis o gelaterie, apoi un restaurant-pizzerie. Timp de 25 de ani, a fost şi administrator, dar şi bucătar şef, pentru că a preferat să-şi atragă clienţii prin savoarea reţetelor pe care le învăţase de-a lungul timpului.

„Nu mi-a fost deloc uşor pentru că nu mai aveam viaţă personală, nu mai conta că este zi sau noapte, nu mai vedeam nimic altceva decât restaurantul şi bucătăria“, îşi aminteşte Ernesto. De