Ce caută Bogdan Olteanu la BNR? Nu caută nimic, pentru că găsise deja. Găsise o "slujbă". Dar cum de s-a gândit la o asemenea "slujbă", o să vă întrebați, când există posibilitatea să leșine epuizat, fără a fi înțeles nimic, după parcurgerea unui singur rând dintr-un raport de gestionare a rezervelor internaționale, că tot intră dănănaia asta în atribuțiile lui de viceguvernator?

Păi, nu s-a gândit el, s-au gândit alții. Bogdan Olteanu va fi "goarna" din care vor țâșni și se vor îndrepta cu mare viteză, direct la țintă, "bârfele" alea financiare de pe urma cărora poți face munți de bani, stând în fotoliu și fumând un trabuc și explicând poporului cât de prost și primitiv este, în timp ce tu, descheiat la cămașă și clipind șiret, te sufoci de mică ce-i lumea. Umilirea unui profesionist extraordinar precum Daniel Dăianu a făcut, probabil, parte din "scenariu". A fost o lecție de forță brută, irațională, o reacție de cel mai desăvârșit dispreț. Ascunderea în debara a lui Varujan Vosganian a fost o altă sugestie de posibil masacru, de atenționare a "aventurierilor" că o fiară e pe cale să se dezlănțuie dacă nu-și primește porția de "beție a puterii". Complicitatea parlamentarilor pesediști, liberali și udemeriști, precum și delimitarea sclifosită și adolescentină a lui Crin Antonescu - "mai departe este problema sa", referindu-se la Bogdan Olteanu - ne arată, pe de o parte, un Parlament de "neanturi" cu imunitate, și, pe de altă parte, perspectiva înspăimântătoare ca un om ca Crin Antonescu să conducă România. Postarea lui Olteanu drept în inima finanțelor românești, împungerea cu degetul în coastele lui Mugur Isărescu, zâmbetul scârbos al vechililor care conduc "giudețele" ca pe niște circuri ambulante par a fi acte din ce în ce mai concrete spre o dictatură "capitalistă". Nu v-a plăcut dictatura comunistă, când noi eram la Partidul Unic? Ei bine, serviți-o atunci