În toată viaţa mea şcolară am copiat doar la…lucru manual. Iniţial n-am copiat pentru că nici nu mi-a dat prin cap. Ulterior n-am copiat pentru că mi-era ruşine faţă de mine însămi. Apoi, la un moment dat, am hotărât că n-am să copiez niciodată. Din principiu. Pentru că mi-am dat seama că nu vreau doar nota aceea fără nici o urmă de legătură cu ce ştiu. N-ar mai fi avut nici un sens. Şi cu asta m-am lecuit şi de frustrarea care începuse să-şi arate colţii când luam uneori note mai mici decât cei despre care ştiam sigur că au copiat.

Nu i-am dispreţuit pe cei care au copiat pentru că nu mă apuc să judec pe nimeni. Doar am decis că nu vreau să copiez, că acest fel de viaţă nu mi se potriveşte. Fiecare să decidă pentru el şi să-şi asume responsabilitatea.

Am întâlnit diverse motivaţii pentru copiat. De la “toată lumea face asta” la “am venit aici doar pentru diplomă”. Primul argument nu mă convinge: nu văd de ce dacă toată lumea vrea să piardă minim șase ore zilnic fără sens ar trebui să o fac și eu. Dar al doilea îmi dă un pic de gândit. Și cred că singura soluţie clară e să se facă două secţii distincte la fiecare școală și la fiecare facultate: secţia care dă diplome şi secţia care dă cunoaștere. Să fie clar că la secţia de diplome nimeni nu se aşteaptă să obţină şi cunoaștere, iar la cea de cunoaștere nimeni nu se aşteaptă să primească la sfârşit o diplomă.

Mi se pare o soluţie logică, simplă şi clară care ar trebui să mulţumească pe toată lumea şi să scutească pe cei care vor diploma de atâta vreme pierdută, iar pe cei care vor cunoaștere de frustrarea unor note mai mari pentru cei care copiază.

Voi ce părere aveţi?

P.S. Și atunci la lucru manual am copiat doar pentru că mi s-a părut atât de lipsită de sens cerinţa de a reproduce din memorie descrierea unei maşini de cusut care nu ne-a fost arătată niciodată (şi care din întâmplare nu