SPD se pregăteşte pentru rolul de principal partid de opoziţie, dar nimeni nu-şi asumă răspunderea pentru rezultatul dezastruos al alegerilor. Un rol important în deteriorarea imaginii SPD de apărător al politicilor sociale l-a avut şi răspunsul ineficace al partidului la realităţile apărute după unificare. În timpul guvernării împreună cu Partidul Creştin-Democrat (UCD-UCS) din ultimii patru ani, Partidul Social-Democrat German (SPD) a trebuit să facă o serie de compromisuri în defavoarea ideologiei sale de stânga.
Observatorii scenei politice germane afirmă că acest lucru a fost speculat cu abilitate de către cancelarul Angela Merkel, care ar fi preluat unele dintre temele abandonate de social-democraţi, prezentându-le drept iniţiative creştin-democrate. Un exemplu în acest sens îl constituie polemica dură dintre cei doi foşti parteneri de coaliţie pe teme privind contracararea crizei economico-financiare.
Contrar doctrinei sale conservatoare, UCD-UCS a propus reducerea impozitelor, iar SPD s-a opus categoric, considerând măsura „populistă”, fără şanse reale de aplicare în practică. SPD s-a plasat pe poziţii mai puţin agreate de populaţia cu venituri mici, iar UCD-UCS a apărut ca un reprezentant mai bun al acesteia.
Un rol important în deteriorarea imagini SPD de apărător al politicilor privind protecţia socială l-a avut însă răspunsul ineficace al partidului la realităţile apărute după unificarea germană.
Deşi toate guvernele germane de după 1990 au făcut eforturi serioase pentru obţinerea unei unităţi reale, nu numai pe plan teritorial, ci şi politic, psihologic şi mai ales economic, există încă diferenţe în privinţa nivelului de trai.
Noua „Stângă“, o ameninţare
Statistici recente arată că venitul mediu în landurile foste socialiste este cu 15 la sută mai mic decât în landurile
