Doua intrebari foarte diferite se pot pune anticipand acest rezultat, la fel ca in alte episoade similare de pe scena politica: “ce ar trebui sa se intample?” respectiv “ce se va intampla?”
Ar trebui sa cada guvernul Boc?
Raspunsul la prima intrebare se poate baza pe interesul public, exprimat in aceasta instanta de modul in care functioneaza o democratie parlamentara: da, ar trebui sa cada pentru ca, dupa remaniere, guvernul acesta nu mai are sprijinul unei majoritati clare in parlament. Faptul ca atat cutuma cat si prevederile legale permit unui guvern sa functioneze in acest mod nu il face sa fie normal. Din contra, una din consecintele cele mai grave este disparitia responsabilitatii politice asupra actului de guvernare, atunci cand cele doua institutii, controlate de majoritati politice diferite, incep sa dea vina una pe alta. Resingerea motiunii de cenzura nu face decat sa perpetueze situatia aceasta: parlamentul mentine guvernul dar ii respinge politica.
Un alt raspuns la aceeasi intrebare poate fi dat pe baza evaluarii performantei guvernului Boc; se poate argumenta ca acesta trebuie sa plece pentru ca s-a dovedit a fi un guvern slab sau cu probleme. Aceasta evaluare, insa, e subiectiva, chiar si atunci cand e bazata pe afirmatii obiective.
Doua observatii suplimentare. Am vazut folosit expresia “guvernul Boc II”, nu sunt de acord cu ea, mai ales ca vine dintr-o confuzie. Ar fi normal sa vorbim de un guvern Boc II dupa ce remanierea se va fi incheiat. Dar o remaniere, schimbarea structurii sau compozitiei guvernului, se face in doi pasi: revocarea unor ministri, numirea altora in locul lor. Primul pas a fost facut, al doilea nu. Un numar de membri ai cabinetului Boc au preluat, cu titlu interimar, atributiile ministrilor revocati. Vom putea vorbi de un guvern Boc II doar dupa ce interimatul la aceste posturi va lua sfarsi
