Bulbul mamă al bananilor care cresc astăzi în grădina celor doi tineri a fost plantat în ’82, de tatăl celor doi. Cei şase banani din grădina lui Cezar Fleşeriu şi Raul Constantinescu sunt umbriţi de ceva vreme de un bananier lung de cinci metri, cu frunze de 2,5 metri şi diametrul de la baza triunchiului de 30 de centimetri.

Acesta şi încă cinci „fraţi de-ai” săi cresc nestingheriţi într-o grădină ascunsă chiar în centrul Timişoarei. Chiar dacă majoritatea bananilor au crescut sănătos şi au făcut fructe în fiecare an, tinerii nu-şi pot explica de ce a ajuns bananierul atât de mare.

„La toţi le merge bine, dar acesta pur şi simplu nu s-a mai oprit. Anual, avem mare grijă de ei. Înainte de venirea iernii îi acoperim cu saci, înfăşuraţi în frunze şi punem peste trunchiuri butoaie. În aprilie dăm jos butoiul, iar în iunie are deja frunze noi”, a explicat Raul Constantinescu.

Bananierul imens este cea mai matură plantă din micuţa livadă, având deja un an şi jumătate, dar încă stă prost cu fructele. „După ce au făcut banane, bananii mor. Acest bananier uriaş nu a făcut niciodată banane. Iar când vom vedea banane în el, înseamnă că se va usca şi va muri, dar nu o să îl plângem”, a povestit Cezar Fleşeriu.

Din balcon, în grădină

Strămoşul bulb al bananilor a fost plantat în ’82 şi au crescut într-un balcon de bloc. În urmă cu 17 ani, tatăl celor doi a plantat bulbul procurat de mama adolescenţilor din Băile Felix. Principalul scop pentru care s-a ajuns la o „crescătorie de banani” a fost întrebarea „Dacă ei au, eu de ce nu?”.

În cele din urmă, după ce Raul şi Cezar au crescut, sarcina creşterii arborilor le-a revenit lor. „De obicei, le punem apă de ploaie, iar iarna trebuie să fim mai grijulii, ca să nu îngheţe”, a mai spus Raul Constantinescu.

Întreţinere ieftină şi grădin